DMT - Molecula Spiritului

http://www.youtube.com/watch?v=eMOC44vby9g&feature=player_embedded#!

http://www.youtube.com/watch?v=r9Rwi-tam1o

http://www.knowledgeoftoday.org/2012/02/expansion-of-consciousness-dmt-spirit.html

http://www.youtube.com/watch?v=_4RkOsLxoT4



Acest documentar, lansat în 26 septembrie 2010 în SUA (Wappinger Falls, New York), se bazează pe cercetările doctorului Rick Strassman, profesor de psihiatrie la Universitatea din New Mexico, făcute între 1990 şi 1995, cu sprijinul a 60 de voluntari, unii dintre ei fiind intervievaţi în film, şi rezultatele fiind publicate în cartea „DMT: The Spirit Molecule”, ajunsă, acum, la a XV-a ediţie. 

Dimetiltriptamina sau N,N-dimetiltriptamina, pe scurt DMT, este un compus halucinogen din familia triptaminei. DMT este prezentă, în mod natural, nu numai în plante, ci şi în organismul unor mamifere şi mai ales în corpul uman, fiind o substanţă derivată a unui aminoacid esenţial pentru metabolismul uman, triptofanul. Documentarul susţine ipoteza producerii lui, în fapt, de către glanda pineală sau epifiza.

Conform ştiinţei oficiale, rolul acestei substanţe în organismul uman ramâne nedeterminat şi mecanismul fiziologic al producerii ei nu este elucidat, fiind considerată mai mult, la modul evident simplist, un „reziduu biologic”, când ar trebui să fie clar că o substanţă comună plantelor, animalelor şi omului, poate unică, din acest punct de vedere, trebuie să aibă, dimpotrivă, un rol esenţial; unii dintre protagoniştii filmului o consideră ca fiind „limbajul comun molecular”, un gen de mediator spiritual natural.Ca structură chimică, DMT se înrudeşte cu un neurotransmiţător foarte cunoscut,serotonina, cu hormonul numitmelatonină şi, desigur, cu alte triptamine cu efect halucinogen, ca de exemplu: psilocibina (4-hidroxi-dimetiltriptamina - alcaloid ce intră în componenţa ciupercilor halucinogene), 5-metoxi-dimetiltriptamina, bufotenina (5-hidroxi-dimetiltriptamina) şi psilocina (4-hidroxi-dimetiltriptamina).

În multe culturi, indigene sau moderne, DMT este folosită sub diverse forme, fiind de regulă injectată sau inhalată, dar cea mai cunoscută ramâne totuşi Ayahuasca, o combinaţie folosită de indigenii din zona Amazonului, obţinută prin fierbere, dintr-o plantă ce conţine DMT şi o alta ce conţine un inhibitor al monoaminooxidazei, o enzimă produsă de ficat care metabolizează rapid DMT, făcând-o inofensivă, dacă este administrată pe cale orală.

Documentarul are o structură simplă: Joe Rogan defineşte practic capitolele şi conceptele de bază ce urmează a fi dezbătute ulterior, prin prisma a două concepte aflate tradiţional în opoziţie, ştiinţa şi spiritualitatea, de către dr. Strassman, însuşi, de Graham Hancock, de unii dintre voluntarii care au participat la experiment sau alţi consumatori de DMT, de experţi în medicină, neurologie şi ştiinţe sociale şi chiar teologi.
Experienţele spirituale narate de cei intervievaţi, sunt însoţite de o grafică ieşită din comun, multe dintre imaginile multicolore, neobișnuite, preluate direct din filmele psihedelice ale anilor `60, reuşesc să dea substanţă vizuală cuvintelor pline de semnificaţii, de altfel, ale scenariului.

Dr. Rick Strassmann, se dovedeşte a fi una dintre excepţiile notabile ale psihiatriei, care şi-a depăşit obligaţiile de om de ştiinţă, atât în termenii deschiderii sale evidente faţă de latura spirituală incontestabilă a experimentelor, cât şi a sensibilităţii recunoscute cu care şi-a tratat pacienţii temporari, pe care nu i-a supus niciodată unei atitudini sceptice, reducţioniste, oricât de bizare le-ar fi fost rapoartele, care contraziceau clar, paradigma naturii noastre exclusiv materiale şi a existenţei noastre limitate, încetăţenită de aşa-zisa ştiinţă oficială cu aportul direct a doi masoni celebri, Isaac Newton, în fizică şi Charles Darwin, în biologie. În carte, dar şi în film, Dr. Strassmann merge chiar mai departe de atât, amintind paralelismele izbitoare dintre stările induse de administrarea artificială de DMT şi experienţele mistice induse natural de DMT, în cazurile de moarte clinică, ce sunt cunoscute ca NDE (Near Death Experiences), când se raportează, aproape generalizat, contactul şi comunicarea cu fiinţe autonome, inteligente, non-corporale, în spaţii aparţinând dimensiunilor superioare sau poate, cum îngândurat repeta unul dintre subiecţii experimentelor, pe tărâmul divin.  Extrema stranietate a acestor relatări despre „alte lumi” şi „locuitorii lor”, a zdruncinat serios convingerile unui psihiatru de formaţie clasică, până atunci, pe care latura morală a împingerii la limită a unor oameni, numai de dragul cercetării ştiinţifice, nu l-a lăsat deloc indiferent, mai ales că nu avea, practic, explicaţii pentru conţinutul rapoartelor, tot mai numeroase, dar motivaţia principală a stopării experimentelor, a fost presiunea crescândă generată de comunitatea psihiatrică şi de politicieni, pentru a-l forţa să se retragă din cercetarea psihedelică, finanţată din bani publici.Dr. Strassmann s-a retras, dar nu înainte de a încălca toate preceptele de siguranţă deontologică insuflate colegial de psihiatrul supervizor ce-i fusese impus de organismele de reglementare, Daniel Freeman, de la Universitatea California din Los Angeles, care rezumase magistral interdicţiile oficiale, de a nu căuta cumva remedii eficiente, psihiatrice sau contra dependenţei de droguri şi alcool, care ar fi ruinat, în timp, monopoluri ale statului şi ale trusturilor farmaceutice, eliminând clienţii potenţiali.
Documentarul explorează pe larg atitudinea societăţii faţă de uzul de droguri psihedelice şi contrastul dintre politica strictă antidrog a SUA - care interzice nu numai uzul acestor droguri, dar şi cercetările ştiinţifice asupra efectelor lor - şi societăţile mult mai tolerante, din alte părţi ale lumii.

Politica SUA în această privinţă este cel puţin indiferentă şi în mod cert ipocrită şi contradictorie, doar aparent lipsită de logică, însă, fiindcă accesul la realităţi alternative şi în dimensiuni superioare ale existenţei, asigurat de aceste substanțe, este o ameninţare directă la adresa modelului materialist al lumii terestre impus de „cei aflaţi la vârful puterii”, cum spune Graham Hancock în film. Declararea naturii ca fiind ilegală şi, simultan, acceptarea patentării ei de către corporaţii lacome ca Monsanto, reprezintă una dintre caracteristicile definitorii ale „minunii umaniste” numită capitalism.
Joe Rogan, prezentatorul acestui documentar, dar şi al celui despre marijuana, The Union - The Business Behind Getting High, din 2007, este binecunoscut ca un critic virulent al acestei politici meschine, denunţând aparenta obtuzitate a politicienilor americani, care legitimează folosirea acestor droguri (inclusiv mult detestata marijuana) pentru bolnavii aflaţi în stare terminală, dar nu şi folosirea lor, legală, de către oamenii sănătoşi.

Ce se poate concluziona din (a)moralitatea celor ce impun astfel de legi demente, în timp ce impun, tot legal, folosirea de substanţe ca de exemplu fluorul, acuzat tot mai insistent ca fiind inhibitor al activităţii epifizei şi, implicit, a secreţiei naturale de DMT?

Fie că bolnavii în stare terminală nu mai reprezintă oricum o ameninţare pentru ei, mai marii lumii, indiferent ce revelaţii spirituale vor avea folosind drogurile psihedelice, fiindcă nu vor mai trăi suficient de mult, cât să şi povestească despre ele, fie că - din moment ce sunt privite ca nocive pentru un om sănătos, al cărui organism şi sistem imunitar ar suporta mult mai uşor o agresiune chimică, decât un bolnav aflat în stadiul terminal, cu sistemul imunitar ruinat de otrăvurile chimioterapeutice - sunt considerate un mijloc sigur de eutanasiere a unor indivizi deveniţi deja o povară, pentru o societate care celebrează „consumismul” şi nu bunăstarea membrilor ei.
În orice caz, ipocrizia asasină a conducătorilor masoni ai acestei lumi este evidentă, nouă muritorilor de rând fiindu-ne permis să consumăm în orice cantitate şi legal, alcool, responsabil de 70-80.000 de decese anual numai în SUA şi de escaladarea violenţei sub orice formă, sau, de ce nu, tutun, bine tratat încă din faza de cultură cu insecticide şi erbicide radioactive, apoi cu amoniac în faza de fabricaţie, pentru a creşte gradul de dependenţă faţă de nicotină (fapt dovedit de documentele companiei Lorillard Tobacco Company deconspirate în anii '70), ceea ce conduce, de asemenea, la peste 400.000 de decese anual numai în SUA.Iata cum prezinta aceasta carte "DMT - Molecula Spiritului" chiar autorul acesteia Rick Strassman:"

Am fost atras de DMT din cauza prezenţei sale în orice corp uman. Am considerat că sursa acestui DMT o reprezintă misterioasa glandă pineală, un mic organ situat în mijlocul creierului. Medicina modernă ştie puţine despre rolul acestei mici glande, în schimb în istoria "metafizicii" ea ocupă un rol important.. Descartes, de exemplu, credea că pineala este "sediul sufletului" şi atât tradiţiile mistice Vestice cât şi cele Orientale situează cel mai înalt centru spiritual al nostru între graniţele sale. De aceea, m-am întrebat dacă producerea în exces a DMT contribuie, cumva, la stările "psihedelice" apărute în mod natural. Acestea ar putea include naşterea, moartea, apropierea morţii, psihoza şi experienţele mistice. Abia mai târziu, când studiul se afla de mult în desfăşurare, am început să mă gândesc şi la posibilul rol al DMT în ceea ce noi am numit experienţa "răpirilor extraterestre."
Proiectul DMT a fost creat în legătură cu ceea ce se poate considera a fi un domeniu de interferenţă al ştiinţei neurologice, ocupându-se de psihofarmacologia serotoninei. Oricum, propria mea experienţă, care include o relaţie lungă de zeci de ani cu o mănăstire budistă Zen, a determinat în mare măsură modul în care ne-am ocupat de pregătirea, prealabilă, a oamenilor selectaţi şi am supravegheat şedinţele de administrare a drogurilor.

"DMT: Molecula Spiritului" trece în revistă ceea ce cunoaştem despre drogurile psihedelice în general şi despre DMT în mod special. Apoi, prezintă desfăşurarea proiectului de cercetare legat de DMT, începând cu primele faze de aplicare, dar şi de descriere, la nivel oficial, a rezultatelor sale, continunând cu observaţiile şi rapoartele la care a fost supus din partea unei multitudini de comitete şi comisii de specialitate şi încheind cu concluziile la care s-a ajuns într-un final.

Chiar dacă noi toţi am crezut în proprietăţile potenţial benefice ale drogurilor psihedelice, nu s-a intenţionat ca studiile să aibă o natură terapeutică, astfel încât subiecţii aleşi de către noi pentru munca de cercetare au fost oameni sănătoşi. Proiectul a dus la obţinerea unei adevărate comori de date biologice şi psihologice, din care mare parte au fost deja publicate de către mine în literatura ştiinţifică. Pe de altă parte, nu am scris aproape nimic despre cele experimentate de voluntari. Sper ca multele citate pe care le-am inclus aici, culese din cele peste o mie de pagini ale observaţiilor mele, vor oferi măcar o idee despre remarcabilele efecte de ordin emoţional, psihologic şi spiritual ale acestei substanţe.

Acest gen de abordare nu va satisface pe toată lumea, cel puţin nu din toate punctele de vedere. Există un mare antagonism între ceea ce cunoaştem la nivel intelectual, sau chiar intuitiv, şi ceea ce experimentăm cu ajutorul DMT. După cum a exclamat unul dintre voluntari, după ce i-a fost administrată prima doză mare de drog, "Uau! Nu m-am aşteptat niciodată la aşa ceva!" Sau după cum a spus Dogen, un maestru budist japonez din secolul al treisprezecelea, "întotdeauna trebuie să fim perturbaţi de adevăr."

Adepţii entuziaşti ai folosirii drogurilor psihedelice s-ar putea să nu fie mulţumiţi de concluziile mele: că DMT nu are nici un efect benefic prin sine însuşi şi că probabil cel mai mult contează contextul în care îl ingerează oamenii. Susţinătorii controlului asupra drogurilor s-ar putea să condamne ceea ce citesc, considerând acest material drept un factor de încurajare în vederea consumării drogurilor psihedelice şi o glorificare a experienţelor declanşate de DMT. Practicanţii şi reprezentanţii tradiţiilor religioase s-ar putea să respingă sugestia potrivit căreia stările spirituale şi informaţiile de natura mistică pot fi dobândite prin droguri. Cei care au suferit "răpiri extraterestre", împreună cu cei care cred în acestea, s-ar putea să interpreteze sugestia mea, că DMT este direct şi adânc implicat în aceste evenimente, ca pe contestare a "realităţii" experienţelor trăite de ei. Oponenţii şi susţinătorii avortului s-ar putea să nu fie de acord cu ideea că emiterea de DMT pineal la patruzeci şi nouă de zile după concepţie marchează pătrunderea spiritului în fetus. Neurologii s-ar putea să obiecteze împotriva teoriei mele prin care afirm că DMT influenţează capacitatea creierului de a primi informaţii, făcând deci mai mult decât să genereze anumite percepţii. Tot aceştia s-ar putea să respingă şi ideea că DMT poate permite creierelor noastre să perceapă materie neagră sau universuri paralele, tărâmuri locuite de entităţi conştiente.

Totuşi, dacă nu aş descrie toate ideile reliefate de studierea DMT şi întreaga gamă de experienţe pe care le-au trăit voluntarii folosiţi de noi, nu aş spune întreaga poveste. Şi fără sugestiile radicale oferite de mine în conformitate cu ceea ce am înţeles din cele trăite de voluntari, DMT: Molecula Spiritului ar putea avea cel mult un efect minor asupra discuţiei despre drogurile psihedelice, iar în cel mai rău caz cartea ar reduce perspectivele cercetării. De asemenea, n-aş fi cinstit dacă nu mi-aş face cunoscute toate speculaţiile şi teoriile, care se bazează pe zeci de ani de studiu şi de ascultare a sute de înregistrări cu şedinţele celor ce au experimentat efectele DMT. De aceea am făcut ceea ce am făcut. Nu povestesc decât ceea ce s-a întâmplat şi nu expun decât ceea ce cred.
Este foarte important pentru noi toţi să ne înţelegem propria conştiinţă. Este la fel de important să încadrăm drogurile în general şi DMT în special într-o matrice culturală şi personală care să ne permită să facem cât mai mult bine şi cât mai puţin rău. în raport cu o arie de cercetare atât de vastă, este mai bine să nu respingem nicio idee până când nu ajungem să avem o cunoaştere efectivă a fenomenului. Am scris DMT: Molecula Spiritului în interesul lărgirii cadrului de discuţie despre drogurile psihedelice. (Rick Strassman) 

       

Project Camelot ia un interviu lui Boriska, un copil indigo din Rusia ce pretinde ca a trait pe Marte - Oct 2007

Relatari incredibile ale baiatului care a trait pe Marte

Boris Kiprianovici, alintat de familie Borişka, este deja o vedetă internaţională, fără să-şi fi dorit el, ori familia lui, vreodată aşa ceva. Băiatul care pretinde că a trăit pe Marte şi că are o misiune de îndeplinit pe Terra, alături de alţi copii supradotaţi ca şi el – numiţi “copiii indigo”, a atras nu doar atenţia amatorilor de senzaţional, ci a comunităţii ştiinţifice. Articolul pe care ziarul “Pravda” i- l dedica în 2004 l-a făcut celebru şi a fost tradus în numeroase alte limbi, iar de atunci, micul Boris e urmărit cu maxim interes atât de specialişti, cât şi de cei preocupaţi de misterele lumii. 

Abilitate incredibilă 

S-a născut la 11 ianuarie 1996, în oraşul Volski din regiunea rusă Volgograd, într-o familie din clasa medie (mama-medic dermatolog, tatăl-ofiţer în rezervă), Boris a provocat de la bun început uimire.
Mama lui l-a adus pe lume fără nici o durere, iar ulterior, a constatat că ”puiul meu rareori plângea şi nu se îmbolnăvea niciodată”. A fost capabil să-şi menţină capul la numai 15 zile şi să-şi privească mama în ochi, performanţe pe care bebeluşii le reuşesc abia la câteva luni.A rostit primul cuvânt (”baba”) când avea 4 luni, iar la vârsta de 7 luni, inspirat de ce a văzut pe un perete, a construit prima propoziţie: “Vreau un cui”. 

La vârsta de un an şi jumătate, copilul putea deja să citească titlurile mari din ziare. Câteva luni mai târziu a desenat folosind culorile violet şi galben, iar specialiştii care i-au analizat “pictura” au tras concluzia că e vorba de contururi umane, cu aurele lor energetice. 

La grădiniţă, Boris şi-a şocat educatoarele cu memoria excepţională şi o abilitate incredibilă de a acumula noi informaţii, dar şi de a folosi noţiuni complicate, cu mult peste puterea de înţelegere a unui preşcolar. “Nimeni nu l-a învăţat asta”, a povestit presei mama lui, Nadejda. “Dar uneori, se aşează în postura lotusului (poziţie yoga) şi începe să vorbească despre Marte, despre sistemele planetare, civilizaţii îndepărtate… Ceva de nu ne vine să credem urechilor!”. 

Borişka şi-a speriat părinţii înşirând numele planetelor sistemului nostru solar, ba chiar şi ale sateliţilor şi ale altor galaxii, ei crezând că băieţelul lor şi-a ieşit din minţi. Abia când au verificat în tratatele de astronomie au constatat că micuţul vorba “ca din cărţi”. ”A început să le vorbească oamenilor despre păcatele lor. A abordat un individ pe stradă pentru a-i spune să termine cu drogurile. Bărbaţilor le spunea să înceteze să îşi înşele nevestele... 

Micul profet îi avertiza pe oameni despre necazuri şi boli viitoare, ceea ce a creat o reputaţie nefavorabilă părinţilor sai”, a titrat presa rusă. Lumea a aflat repede despre acest băieţel ieşit din comun, dar puţini au fost cei dispuşi să îl ia în serios. 

Secretul Proserpinei 

 La vârsta de 5 ani, Borişka a început să vorbească despre o planetă numită Proserpina, care ar fi dispărut cu sute de mii sau poate chiar milioane de ani în urmă. Părinţii au fost din nou uimiţi, fiindcă nimeni în casa lor nu pomenise vreodată acest nume. Micuţul a povestit că Proserpina a fost lovită şi sfărâmată în bucăţele, dar că locuitorii ei au reuşit să se teleporteze în a cincea dimensiune, pe care o descriu drept “lume paralelă”.

Pe atunci, el se afla pe Marte, de unde soarta Proserpinei a fost observată cu mare atenţie. Borişka mai susţine că parte din copiii planetei dispărute au ajuns, sub o formă sau alta, pe Pământ, ”ceea ce ar explica de ce se nasc aici micuţi care par să-şi amintească o viaţă anterioară trăită în alt colţ de univers şi care se descriu pe ei înşişi drept extratereştri”, după cum a notat presa rusă.

Interesant este faptul că, în 2005, deci mult mai târziu decât l-a pomenit băieţelul, numele Proserpina a fost propus pentru a zecea planetă descoperită în sistemul nostru solar (situată teoretic după Neptun şi având de trei ori dimensiunile lui Jupiter), problema fiindcă denumirea fusese dată, în 1985, asteroidului 399. 

La bordul unor nave spaţiale 

Boris a mai povestit de-a lungul timpului, printre altele, că a trăit în repetate rânduri pe Marte, ”o planetă locuită şi acum, dar în subteran, dat fiind că acolo s-ar fi produs o catastrofă nucleară, soldată cu pierderea atmosferei”. Potrivit băiatului, marţienii respiră gaz, nu oxigen, şi de aceea nu îmbătrânesc, precum pământenii. 

El mai susţine că a zburat de nenumărate ori de pe Marte către Terra, dar şi către Jupiter, la bordul unor nave spaţiale pe care uneori le pilota singur! Băiatul a mai relatat şi despre prietenul său...Lemurian, care avea ”ca şi restul populaţiei, 9 metri înălţime”, şi care a pierit chiar sub ochii lui, ucis de o stâncă în timpul unui uriaş cataclism terestru. “Nu l-am putut salva. Destinul nostru este să ne întâlnim în această viaţă”, spune băiatul. 

Interesant este faptul că povestea lui despre existenţa şi dispariţia civilizaţiei Lemuriene a fost confirmată de un respectat profesor, Sumathi Ramaswamy, care a publicat, la editura Universităţii din California, cartea intitulată:”The Lost Land Of Lemuria”. 

„M-am dus spre camera lui, fiindcă l-am auzit vorbind cu cineva, deşi ştiam cu certitudine că e singur”, a declarat mama copilului într-un interviu acordat în 2007 pentru “Project Camelot” şi citat de “Nexus Magazin”. “Într-adevăr, era singur, iar în faţa lui se afla un mozaic colorat, făcut din piese de construit, reproducând cele două lanţuri din structura ADN! Le-am recunoscut imediat, fiindcă am studiat la Institutul de Medicină”, a adăugat mama. 

Băieţelul îi spunea cuiva că a fost pilot pe o navetă de cercetare şi om de ştiinţă, dar că niciodată nu ar accepta să încrucişeze ADN uman cu ADN de reptilă, ceea ce ar contraveni legilor selecţiei naturale. După care a rostit câteva cuvinte în latină. Şocată, mama n-a mai stat să-l asculte, ci l-a zgâlţâit, întrebându-l cu cine vorbeşte. Borişca s-a trezit din transă şi, confuz, a murmurat:”Mă jucam doar”. 

Detalii intergalactice

Mai târziu, când Nadejda a încercat să redeschidă subiectul, băiatul i-a spus doar că acele informaţii nu sunt destinate oamenilor şi că secvenţa ADN a marţienilor e diferită de cea terestră şi mai apropiată de cea Lemuriană. Mama a mai observat că referirile fiului la viaţa de pe Marte datează din perioade diferite.
Pare deci că Boris îşi aminteşte episoade dintr-un interval care cuprinde mii de ani! Băiatul, căruia îi plac filmele americane despre aventurile spaţiale, deşi consideră că denaturează realitatea, mai spune că a venit vremea ca fiinţe "speciale" (asemeni lui) să se nască pe Pământ, pentru a contribui la renaşterea planetei, după ce se vor produce două catastrofe legate de apă. "Puţini oameni vor supravieţui", afirmă Boris, care nu se teme de moarte: "Şi pe Marte, unde am trăit eu, a fost o astfel de catastrofă. Şi oameni ca noi încă trăiesc acolo”. 

“Băiatul de pe Marte” mai susţine că pământenii vor descoperi învăţături preţioase sub o piramidă încă nedescoperită. Potrivit lui Borişka, viaţa pe Pământ se va schimba “odată ce Sfinxul va fi deschis", adică va fi declanşat mecanismul aflat în zona urechii statuii. 

Boris a oferit detalii legate de construcţia vehiculelor intergalactice. Luând o cretă, a desenat un obiect oval, explicând: "E compus din 6 straturi". Stratul exterior - 25 % - e făcut din metal dur, al doilea strat, de 30 %, e din ceva asemănător cu cauciucul, al treilea de 30 % e făcut din metal. Un ultim strat, de 4 %, e dintr-un material special magnetic. "Dacă încărcăm acest strat magnetic cu energie, navele vor putea zbura oriunde în univers", spune micuţul intrat încă din 2005 în atenţia cercetătorilor. 

Unul dintre copiii indigo

Ufologii, astronomii şi cercetătorii au căzut de acord că ar fi imposibil ca băiatul să fabrice toate aceste poveşti. Limbajul şi termenii ştiinţifici pe care-i foloseşte sunt utilizaţi de specialişti, iar medicii au fost de acord că Boris are abilităţi neobişnuite, cu toate că nu spun, bineinţeles, că a trăit pe Marte în trecut! Specialiştii de la Institutul de Magnetism, Ionosferă şi Unde Radio Terestre, din cadrul Academiei Ruse de Ştiinţe i-au fotografiat aura. 

"Spectrograma lui are culoarea portocalie, ceea ce înseamnă că are un puternic intelect", a declarat profesorul Vladislav Lugovenko. Acesta susţine că băiatul este unul din norocoşii care, prin intermediul energiei, se pot conecta la rezervorul universal de informaţie, de unde extrag date la care, pe cale naturală, n-ar avea acces. 

Cotidianul “Pravda” a scris de altfel că Borişka îşi încarcă bateriile, periodic, dintr-o zonă (Medvedetskaia Griada) recunoscută de localnicii din regiunea sa natală, Volgograd, ca având proprietăţi ciudate. Profesorul Lugovenko spune că "există nişte indivizi neobişnuiţi care s-au născut pe toate continentele în ultimii 20 de ani". Oamenii de ştiinţa îi numesc "copii indigo", iar Boris este unul dintre ei.

Seminţe de Stea

Potrivit profesorului Lugovenko, în zilele noastre este posibil să se măsoare puterile extrasenzoriale ale oamenilor, cu ajutorul unor dispozitive speciale. Oamenii de ştiinţă din toate colţurile lumii realizează cercetări extinse, în încercarea de a descoperi misterul copiilor fenomenali-copiii indigo (numiţi aşa după culoarea aurei pe care o au în jurul lor). S-a demonstrat că persoanele care au o capacitate a creierului mai mare decât cea "normală" pot deţine abilităţi speciale, cum ar fi clarviziunea, premoniţia sau telepatia. 

Denumirea de copiii-indigo a devenit cunoscută datorită lui Lee Carrol şi Jan Tober, autor ai cărţii omonime. Un copil-indigo pare să fie un copil care manifestă noi caracteristici şi tipare de comportament diferit, în general, de cele din trecut, iar aceste tipare sunt unice. Aproape toţi copii-indigo au coeficientul de inteligenţă (IQ) de 130 şi 140. 

Dar sunt şi unii care îl au peste 160 (un IQ de 60 este considerat semn al înapoierii mintale, cel de 70-79 este la limită, 80-89 este considerat mediu de jos, 90-109 reprezintă media de inteligenţă, 110-119 este media superioară, 120-129 peste medie, iar începând cu 130 este considerat peste normal. Media IQ-ului pe glob este de aproximativ 100 de puncte). Coeficientul IQ arată că inteligenţa oamenilor creşte în mod spectaculos la noile generaţii. 

Conform cercetătorilor care au studiat fenomenul, se pare că printre noi există un număr în creştere de copii cu abilităţi intuitive, intelectuale şi fizice remarcabile (clarviziune, telechinezie, claraudiţie, IQ genial, simţuri extrem de ascuţite, unii, dintr-o dată, încep să vorbească o limbă străină, sau au o forţă fizica neobişnuită). Ei povestesc, la vârste fragede, amintiri din vieţi trecute, îşi amintesc perioada din pântecul mamei, sau, mai surprinzător, uneori perioada de dinainte de concepţie. 

În mod frecvent, ei povestesc despre interacţiunile lor cu "extratereştri". Unii îi numesc "Copiii Razei Albastre", "Seminţe de Stea" sau "Copiii Indigo", dar s-ar putea numi şi "Copiii Mileniului". Oricum ar fi, de când s-a născut, şi până în prezent, părinţii lui Boris ar fi fericiţi dacă cineva ar reuşi să le clarifice, cu adevărat, situaţia băiatului lor...

Cunoașterea sacră a vibrației și puterea emoțiilor umane

Drunvalo Melchizedek : Sinele Suprem -playlist

Refuza cipurile ! Oamenii nu au pret !

Cipurile RFID sunt o creatie tehnologica recenta, menita initial sa inlocuiasca codul de bare de pe produsele din magazine. In general, ele sunt compuse dintr-un cip electronic (care permite stocarea datelor si alte operatiuni electronice) conectat la o antena miniaturala, putand fi aplicate pe diferite obiecte.

            Dispozitivul cu antena poate fi detectat de cititoare speciale. Cipurile RFID sint de doua feluri, active si pasive, dupa felul constructiei lor; astfel, cipurile active sint conectate la o baterie, iar detectarea lor se poate face de la o distanta de cel mult 100 de metri, iar cele pasive nu sint prevazute cu baterie, ci pot fi citite numai prin apropierea lor de un cimp electric creat de un cititor special, detectarea lor fiind deocamdata imposibila la distante mai mari de 10 metri. Cind un cititor RFID emite un semnal radio, cipurile din apropiere reactioneaza transmitind datele catre cititor.

           Daca initial producerea lor a avut un scop exclusiv comercial, cipurile putind stoca mult mai multe date decit codul de bare, in ultimii ani mai multe firme producatoare de astfel de dispozitive s-au orientat pe producerea de cipuri si pentru alte aplicatii, precum acte de identitate, carduri de sanatate, carduri de credit, bancnote, etc. S-a mers pina acolo, incit, invocindu-se anumite situatii exceptionale, sa se urmareasca implantarea unor astfel de cipuri in corpul uman.

            Experimentele au inceput cu implantarea animalelor de casa, pentru a fi mai usor recuperate in cazul ratacirii lor, si au continuat cu citeva cazuri umane particulare. "Avantajul" implantului electronic este acela ca cipul ar putea fi alimentat in permanenta de caldura corpului uman, transformindu-l in cip activ, deci detectabil de la mare distanta. Deocamdata cipurile RFID implantate oamenilor au fost exclusiv pasive.

            

 

Din datele pe care le detinem pana in ianuarie 2009 progresul tehnologic a permis miniaturizarea cipurilor produse de firma Hitachi (denumite ÎĽChip/mu chip) pina la dimensiunea de 0.04 x 0.04 mm, fiind practic invizibile pentru majoritatea oamenilor. Momentan se produc citeva miliarde de astfel de cipuri pe an, pretul lor fiind, in medie, putin peste un eurocent.

            In cele ce urmeaza descriem citeva din avantajele si din dezavantajele tehnologiei cipurilor RFID, pentru informarea tuturor celor interesati, materialele pe aceasta tema fiind extrem de putine in limba romana.

 

              Avantaje ale cipurilor RFID:

            1. Data fiind capacitatea de stocare a cipurilor, alaturarea lor unui produs face posibila identificarea rapida si reducerea timpului petrecut de clienti si de vinzatori la cumpararea respectivului produs. Cititoare speciale ajuta la identificarea si evaluarea corecta intr-un timp extrem de scurt a tuturor produselor cumparate de un client fara a mai fi nevoie ca vinzatorul sa le treaca pe fiecare in parte prin fata cititoarelor de coduri de bare.

            2. Prezenta cititoarelor de cipuri RFID pe rafturile supermarketurilor imbunatateste vinzarile anumitor produse, administratorul stiind cu precizie ce anume s-a vindut si in cit timp. Astfel se pot elimina timpii morti pina la refacerea stocului in cazul epuizarii unui produs si nevoia personalului care sa supravegheze rafturile de produse.

            3. Controlul anumitor produse farmaceutice de la punctul de productie la punctul de desfacere elimina posibilitatea disparitiei substantelor periculoase sau cu folosire speciala si permite identificarea oricarei incercari de sustragere a lor.

             4. Controlul anumitor produse toxice care ar putea iesi de sub stricta supraveghere.

            5. In diferite sporturi desfasurate contra-cronometru se poate determina cu mult mai multa precizie timpul parcurs pina la linia de sosire.

             6. Prezenta cipurilor pasive in pasapoarte a fost considerata o experienta pozitiva de catre guvernele tarilor care le-au introdus pina azi, pentru imbunatatirea controlului asupra cetatenilor lor care calatoresc peste hotare. Anumite tari permit nu doar citirea respectivului cip la iesirea/intrarea in tara, ci si stocarea acestor date in cipul RFID din pasaport.

 

 

Dezavantaje ale cipurilor RFID:

           1. Codul de bare de pe majoritatea covirsitoare a produsele aflate azi pe piata contine explicit numarul 666, cu trimitere directa la pasajele din Apocalipsa referitoare la numarul numelui fiarei. Inlocuirea codului de bare cu cipul RFID pentru produsele din comert nu a fost niciodata adusa la cunostinta publicului ca pe o cucerire stiintifica cu care pe viitor vom reusi sa scapam de numarul 666 de pe cumparaturile noastre. Dimpotriva, cu mult mai grav chiar, prezenta obligatorie a cipurilor in documentele de identitate personala si pe majoritatea produselor de pe piata viitorilor ani, adica atit la cumparator, cit si la produsul cumparat, ne trimite automat cu gindul la versetul 13:17 din Apocalipsa: Ca nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, fara numai cel ce are semnul, sau numele fiarei, sau numarul numelui ei. Pina astazi nici una din firmele producatoare de cipuri RFID nu a facut dovada lipsei numarului 666 din memoria acestor cipuri pe care unii le vor obligatorii si in actele de identitate din Romania.

            2. Informatiile din memoria cipului pot fi citite de catre orice cititor, nu doar de catre cele specializate. Astfel, cu un simplu calculator performant, orice date, oricit de criptate ar parea, pot fi sparte intr-un timp extrem de scurt. Conectarea acestor informatii cu anumite baze de date publice din citeva tari poate oferi in citeva minute toate informatiile vitale despre persoana careia i se scaneaza (cu stiinta sau fara!) un document personal prevazut cu cip RFID. Din acest moment, posesorul de buletin / pasaport / carnet de conducere / card de sanatate / card de credit care contine cip devine cea mai usoara prada in fata oricui are un cititor de cipuri RFID si un calculator. Pretextul eliminarii terorismului pentru impunerea acestor cipuri este nimic altceva decit praf in ochi, orice terorist cu o minima dotare electronica putind dispune dupa bunul plac de informatiile obtinute atit de usor. Cu atit mai rau se intimpla in cazul in care anumite state cauta sa-si impuna controlul total asupra cetatenilor lor. Se va sti in orice clipa unde sintem, cu cine sintem, de unde venim si incotro ne indreptam, ce am cumparat si in ce cantitate. Practic libertatea va deveni un mit, o frumoasa amintire de pe vremea parintilor nostri.      

   

   3. Prin prezenta cititoarelor de cipuri RFID in toate automobilele produse de marile firme auto din 2005 pina azi, in trenuri, autobuze, avioane, magazine, gari, metrouri, si pe principalele artere de circulatie s-a inceput deja impunerea controlului total asupra omenirii.

            4. Dimensiunea de astazi a acestor cipuri le face sa fie practic imposibil de detectat cu vreunul din simturile omenesti. Necesitatea hranei si a imbracamintei va face ca nimeni sa nu poata sta departe de sistemul electronic de control total.

            5. Unicitatea fiecarui cip RFID face ca orice document personal si ca absolut tot ce se vinde si se cumpara sa poata fi monitorizat cu mare precizie. Prin efectuarea platii unui produs prevazut cu cip nu se dezactiveaza cipul, ci acesta continua sa ramina vesnic functional.

            6. Cantitatea imensa de date ceruta de o astfel de dezvoltare a industriei cipurilor RFID face absolut necesara existenta unor gigantice baze de date unde se vor stoca informatiile de pe cipuri, tranzactiile financiare, rutele de calatorie, timpul petrecut in anumite locuri si alte date ce vor fi folosite dupa bunul plac al posesorilor acestor baze de date. Conectarea acestor imense baze de date cu bazele de date personale aflate in evidenta statului sau ale unor terte companii duce la controlul total asupra individului.

            7. Cititoarele de carduri pot fi ascunse in orice tip de material, introducerea lor in usi, pavaje, podele, rafturi, tejghele, facind imposibila cunoasterea momentului in care cineva a fost scanat.

             8. Microcipurile implantate la animale au provocat cancer in aproximativ 10% din cazurile implanturilor. Tesutul cancerigen a aparut intotdeauna in jurul cipului RFID.

             9. Cipurile RFID sint sensibile la anumite tipuri de radiatii ori contactul cu surse incarcate cu electricitate. Astfel, microundele le fac sa explodeze, in cazul implanturilor provocind dezastre biologice. Devine imposibila folosirea lor la oameni sau animale care au acces in zone cu astfel de radiatii.

             10. Cipurile implantate nu au stabilitate in tesutul implantat, de multe ori, in urma miscarilor organismului migrind din locul unde au fost implantate si necesitind interventii chirurgicale. De asemenea, ele, in forma in care exista astazi, se pot sparge in interiorul tesutului si provoca rani cu diferite grade de pericol.

             11. Anumiti bolnavi din citeva spitale au primit implanturi cu cipuri RFID fara sa isi dea acordul si fara sa stie de ele. Astfel s-a intimplat la clinica de bolnavi Alzheimer West Palm Beach din Florida, incepind cu anul 2007. Astfel de cazuri se pot generaliza, mai ales sub presiunea unor legi sau in cazul unor situatii extreme precum starea de razboi.

            12. Posesorii de animale de casa au fost obligati in Portugalia, Noua Zeelanda, Singapore, Bangkok, si citeva state din SUA sa isi implanteze animalele de casa cu cipuri RFID. De asemenea, de citiva ani buni si posesorii de vaci, oi, capre, din Romania, sint obligati sa ataseze un astfel de cip RFID tuturor animalelor producatoare de lapte, fara vreun motiv rational.

            13. Vigilenta celor ce sint chemati sa verifice autenticitatea actelor va scadea foarte mult, de vreme ce un astfel de cip va certifica datele inscrise si fotografia din pasaport, determinind autoritatile sa se increada in puterea cipului de a nu fi falsificat. Cercetari recente10 arata ca extragerea si chiar falsificarea datelor din cipul RFID din pasapoarte este cit se poate de simpla pentru cineva cu minime cunostinte in domeniul informatic.

http://www.youtube.com/watch?v=8lo9OnSF2V4&feature=player_embedded#!

           

 

http://www.youtube.com/watch?v=TEdgi02844s&feature=player_embedded

 

 

Mica trecere in revista de mai sus trage un semnal de alarma asupra rationalitatii existentei cipurilor RFID in actele de identitate din Romania. Nu au trecut nici 20 de ani de cind fratii si parintii nostri au murit cu nadejde in suflet strigind "Libertate, te iubim, ori invingem, ori murim!". Din Ianuarie 2009 a inceput, cu o graba suspecta, eliberarea de pasapoarte si permise de conducere cu cip RFID, fara ca cineva din Romania sa cunoasca in detaliu datele stocate pe cip. Ni s-a spus doar, fara a putea verifica in vreun fel, ca vor fi stocate datele personale, imaginea fetei si a doua amprente digitale. Daca amprentarea unora dintre cetatenii romani din Italia ne-a umplut de indignare pe toti, la doar citeva luni dupa aceasta idee care nu s-a pus in practica nu a fost nici o reactie din partea nimanui la ideea amprentarii obligatorii a celor ce vor sa-si faca acum pasaport sau carnet de conducere.

Constantin Brancusi & aspectele subtile, vibratorii, misterioase ale creaţiei sale

Conform unor masuratori radiestezice, Coloana Infinitului emite pe  o raza de 300 m. Energia cea mai benefica este emisa noaptea, pe luna noua sau luna plina. Cea mai putin benefica este energia emisa, in zilele insorite.
 
Constantin Brâncuşi (19.02.1876 - 16.03.1957) a creat la Târgu Jiu un complex nemuritor de trei sculpturi în aer liber, unic în lume: Masa tăcerii, Poarta sărutului şi Coloana Infinitului. Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emite în exterior. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate până la distanţa de 300 de metri.
                                           
Date despre Coloana Infinitului    


    Coloana Infinitului din Târgu Jiu are o înălţime de 29,330 metri şi o greutate de 29,173 Kg. Este construită din metal feros (plăci din fontă), după formula 1/2 + 15 + 1/2 şi după "legea armoniei plastice", descoperită şi perfecţionată de Brâncuşi, de forma 1 - 2 - 4, unde 1 = 45 cm (mărimea laturii mici a triunghiului de piramidă, de forma unui pătrat), 2 = 90 cm (mărimea laturii mari a trunchiului de piramidă, de forma unui pătrat), 4 = 180  cm, înălţimea trunchiului de piramidă. Trunchiurile de piramidă, goale pe dinăuntru, sunt fixate cap la cap pe un miez central de oţel, cu secţiune pătrată, uniformă pe toată înălţimea Coloanei Infinitului. Exteriorul Coloanei a fost curăţat prin sablare cu nisip special, ulterior fiind pulverizate două straturi de praf metalic, unul de zinc şi celălalt de alamă, la o temperatură mai ridicată.

     În timpul celui de al doilea război mondial, Coloana Infinitului a rezistat eforturilor zadarnice de a fi doborâtă la pământ de tancurile nemţilor şi ruşilor. În urma acestui fapt, coloana prezintă o deviere la vârf semnificativă, de mărimea unui triunghi echilateral cu latura de 33 cm.    

    Coloana Infinitului a devenit obiect de studiu pentru oamenii de ştiinţă din ţara noastră. Astfel, profesorul universitar dr. ing. A. Măruţă a făcut anumite măsurători şi a constatat că această Coloană emite radiaţii de energie pe patru direcţii. Nu cunoaştem cauza care l-a determinat pe ing. Măruţă să facă această cercetare şi descoperire uimitoare, dar ne permitem să avansăm următoarele considerente privind emanaţiile de energii ale Coloanei Infinitului.



 
Curentul electric teluric şi efectul de piramidă al componentelor Coloanei Infinitului
         

Intesitatea câmpului magnetic al Terrei este relativ slabă. În general, neperceptibilă de om, variază între 0,3 gauss la Ecuator şi de 0,7 gauss la poli. Dar există locuri pe Terra unde intensitatea câmpului magnetic este de peste 10.000 de ori mai puternică, formând anumite anomalii magnetice. Este foarte probabil că sub Coloana Infinitului există o astfel de anomalie magnetică, care se poate măsura.

     S-a constatat că Terra este o gigantică pilă electrică alcalină, care mai primeşte electricitate şi din exterior. Oceanul Planetar (apa lui are un gust sărat şi amar) este un veritabil electrolit alcalin care, în interacţiune pemanentă cu rocile limitrofe heterogene (amestec de numeroase elemente chimice distribuite neuniform), roci ce au devenit veritabili electrozi masivi, au produs curentul electric teluric. Acest curent electric este amplificat atât de particule electrice provenite din radiaţia cosmică (particule ce se înscriu în spirală pe liniile de forţă ale câmpului geomagnetic), cât şi de electrizarea prin frecare datorită vânturilor şi mareelor. Considerăm că pe sub fundaţia Coloanei Infinitului trece o fâşie de curent electric teluric, datorită configuraţiei terenului din acel loc.

     Numeroşi cercetători au constatat că piramidele prezintă energii enigmatice, care se manifestă în două planuri verticale, perpendiculare pe laturile bazei şi care se intersectează către vârf. Aceste energii au fost numite "radiaţii de formă", iar efectul lor poartă numele de "efectul de piramidă". Energia emanată de piramidă este maximă într-o zonă din centrul unei secţiuni orizontale, plasată la înălţimea de 1/3 de la baza piramidei. Coloana Infinitului este formată din trunchiuri de piramidă, cu baza pătrată, pe toată înălţimea ei.

     Energiile terestre se prezintă sub forma unor reţele geobiologice, iar intersecţiile lor pe direcţii perpendiculare formează, pe suprafaţa pământului, noduri geopatologice. S-a constatat că fundaţia Coloanei Infinitului s-a pus în centrul unui astfel de nod, colector de energii. Deci, Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emite în exterior. Suprafeţele laterale ale acestei Coloane (de forma unor trapeze răsturnate) emit radiaţii pe direcţii perpendiculare ale acestei suprafeţe, de natură magnetică şi telurică, generate de factorii arătaţi mai sus. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate pînă la distanţa de 200 de metri.
                                             
Cateva întrebări necesare

     1. Pentru ca Brâncuşi să poată amplasa Coloana infinitului în centrul unui nod geobiologic a fost oare înzestrat cu "al şasele simţ", care să-i fi permis găsirea acestui nod?

     2. Brâncuşi  ştia oare atunci că această Coloană este amplasată chiar pe axul paralelei 45° latitudine nordică?

     3. Brâncuşi cunoştea la acea veme (anii 1935/1936) efectul de piramidă? Coloana infinitului putea fi construită din elemente de sfere metalice, retezate la capetele unui diametru, din elemente de clepsidră, din elemente din trunchi de con etc.

     4. Brâncuşi a fost înzestrat şi cu o putere sacramentală? Indiferent cîte întrebări s-ar putea formula, un lucru este sigur: această Coloană a infinitului poate fi asemuită cu o scară la ceruri, o prefigurare a zborului interplanetar, un simbol al infinitului.

     Pe de alta parte, un cercetator stiintific, lucrand in cadrul unui laborator de Tehnologia Metalelor si Sudura, al unui institut de cercetari energetice,  fizicianul Stratulat Vasile, a efectuat masuratori radiestezice de specialitate la Complexul Brancusi din Tg. Jiu. Aceste masuratori au fost efectuate deoarece se punea problema restaurarii si punerii in valoare internationala a acestui Complex. In acest scop Coloana Infinitului trebuia demontata si trimisa in Statele Unite pentru restaurare.

     Tinand cont de situatia conjuncturala din acea vreme acest lucru ar fi insemnat pierderea acestui monument original.  Pentru a impiedica dezmembrarea complexului Brancusi cercetatorul Vasile Stratulat  a  intocmit o documentatie de specialitate pentru restaurarea coloanei, fara a fi demontata, pe care a depus-o la primaria orasului  Tg. Jiu  si impreuna cu Lidia Birsan au editat in 1994, in editura Kogaion,  o brosura cu titlul "Lacrima Brancusi" pe care au distribuit-o forurilor competente si populatiei din Tg. Jiu, in scopul impiedicarii distrugerii acestui complex. Aceasta actiune a avut drept rezultat inceperea restaurarii complexului pe plan local, fara dezmembrarea Complexului.





Iata ce se spunea pe scurt in aceasta carte:
                                     



MOTTO:
O teorie trebuie verificata,
Un fapt trebuie dovedit
Un adevar trebuie trait !

Alan Spence 
                                     
                           


Ansamblul de la Tg. Jiu are capacitati vindecatoare


  Să  ne imaginăm următorul aspect : - privim la o sferă, în interiorul căreia se află un om, iar în exteriorul ei un altul. Amândoi privesc sfera. Cel dintâi va afirma că sfera este concavă iar cel de-al doilea că sfera este convexă. Amândoi au dreptate, pentru că fiecare priveşte sfera dintr-un alt unghi de vedere.  Să ne imaginăm, acum, că sfera este mare cât Universul.

Omul care priveşte din afara ei, este omul de ştiinţă - cel care poate descrie, desena, analiza structura, culoarea sau forma lumii pe care o priveşte. Aceasta este lumea obiectivă.
Omul care se află în interiorul sferei, este misticul, iniţiatul, paranormalul, adică cel care simte lumea în interiorul căreia se află, lumea subiectivă.
Realitatea este alcătuită din cele două ipostaze. Ele trebuiesc îngemănate, pentru a obţine imaginea corectă, reală a Întregului.

Pentru că un Om, nu este numai o masă de oase, muşchi şi nervi. El este, în mod egal, o lume de simţiri, sentimente, gânduri. El însuşi este un Univers care respiră, creează, trăieşte eşecuri şi bucurii, tristeţi şi victorii.
În interiorul acestui Univers îşi desfăşoară activitatea alte Universuri, cu legile lor şi care, la rândul lui, el însuşi trăieşte în interiorul unui alt Univers. Între aceste Universuri există o strânsă interdependenţă şi o buna comunicare şi nu pot fi luate şi tratate separat.
Omul este o carte deschisă. o imensitate.

În rândurile de mai jos noi vă propunem doar o cale către taina descifrării lui, cale pe care Brâncuşi a mers toată viaţa lui.
Ceea ce am simţit şi trăit la Tg. Jiu, în faţa Ansamblului Sculptural al lui Constantin Brâncuşi, nu poate fi descris decât ca o parte din realul lui. Este o parte din adevărul lumii profunde a sculpturilor acestui neegalat Artist, adevăr pe care ni l-au confirmat, în mare parte, mărturiile celor care au ştiut să vadă, să simtă şi să-i asculte mesajul în tăcere. Acest adevăr rămâne să-l cautaţi şi să-l aflaţi prin trăirea voastră personală.
Despre Opera lui Brâncuşi şi despre el însuşi, s-au scris mii de pagini. Este firesc, când ne gândim că tot ceea ce creează un om născut cu har divin, indiferent de domeniul pe care îl abordează, este ca o fântână insondabilă, din care poţi să-ţi potoleşti setea de nesfârşit.
Despre Mioriţa, balada solară a inimii neamului românesc, sau despre versul fără seamăn al lui Eminescu, s-a scris şi se va mai scrie cât vom dăinui pe acest pământ. La fel se întâmplă şi cu creaţia lui Brâncuşi. Toţi trei, Cântăreţul anonim, Eminescu şi Brâncuşi sunt fântâni cu apă vie, săpate în pământul românesc de mâna Divinităţii.

Prin rândurile de mai jos dorim să vă relatăm câteva din cercetările făcute de noi, din alt unghi de vedere decât cele obişnuite, cercetări care au vizat mai ales aspectele subtile, vibratorii, misterioase ale creaţiei brâncuşiene, aspecte mai puţin, poate, palpate cu ceea ce reprezintă conştienţa noastră, dar care operează sigur şi precis în profunzimile subconştientului nostru.

Una din metodele pe care le-am folosit pentru a ne apropia de adevărul cuprins în opera lui Brâncuşi, a fost radiestezia. Pentru cei care care nu cunosc cuvântul, radiestezie înseamnă : sensibilitatea fiinţei umane la radiaţii, la influienţele care se degajă din lumea înconjurătoare. Este un mod particular de a şti sau de a percepe lucrurile, altfel decât cu cele cinci simţuri obişnuite şi care se bazează pe fenomenele rezonanţei.
Şi acum iată ce ne-au relevat măsurătorile radiestezice făcute asupra Ansamblului de la Târgu-Jiu. După cum se ştie, Complexul monumental, aşa cum l-a conceput şi materializat sculptorul, cuprinde mai multe piese de sine stătătoare şi anume : - Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului. Acestea, împreună cu biserica existentă pe Calea Eroilor, gândită de Brâncuşi şi luată de el în consideraţie, ca făcând parte din ansamblu, alcătuiesc un întreg dinamic şi operant. Biserica a fost prevăzută în planurile sale, sub forma unei biserici cu o arhitectură foarte modernă, dar aceasta nu s-a putut construi din cauza lipsei de fonduri şi a unor neînţelegeri. Ea nu poate fi gândită ca exclusă din ansamblu şi o să vedem de ce.

Mai târziu, după terminarea fixării pieselor în ansamblu, a fost amplasată încă o masă de piatră, în parcul unde se află Coloana Infinitului, nu în mod întâmplător, de către o persoană necunoscută autorităţilor.
Toate piesele sunt aşezate în linie dreaptă, orientate pe axa est-vest, pe Calea Eroilor şi traversează oraşul Târgu-Jiu.

Prin măsurători radiestezice, am stabilit că la Masa Tăcerii, o masă masivă din piatră, înconjurată de 12 scaune asemănătoare, există nişte câmpuri energetice polarizate diferit. Cele 12 scaune au câmpuri energetice polarizate, alternând semnul pozitiv cu cel negativ, iar în centrul mesei de piatră am măsurat un cămp rotitor cu o elongaţie destul de mare, adică având o energie uşor sesizabilă de către persoanele senzitive. Câmpul rotitor, având sensul de rotaţie trigonometric, este generat de cele 12 scaune, ce au polaritatea alternativă. Se pare că, prin natura lui, câmpul energetic rotativ este cel mai benefic câmp pentru celula vie. Nu ştim câţi trecători s-au aşezat la Masa Tăcerii, pe unul din cele 12 scaune, ca să se odihnească sau să mănânce şi au conştientizat faptul că se simt mai bine şi că oboseala le-a trecut mai repede, ca de obicei. 

Dacă toate cele 12 scaune ar fi ocupate în acelaşi timp, fenomenul ar fi şi mai bine pus în evidenţă. Polaritatea diferită a scaunelor, indică faptul că la masă ar trebui să se aşeze alternativ o persoană de sex feminin şi apoi o persoană de sex masculin, pe scaunele corespunzătoare polarităţii lor. Chiar dacă nu este cunoscută polaritatea primului scaun, trebuie să se respecte alternanţa persoanelor de sex masculin şi a celor de sex feminin. Dacă lipseşte o persoană sau mai multe, polarităţile se păstrează prin existenţa scaunelor rămase neocupate.. Câmpul rotitor al mesei funcţionează bine dacă se păstrează alternanţa amintită.
Aleea Scaunelor poate funcţiona ca un câmp vibratoriu de sine stătător, aşa cum, de altfel, poate funcţiona fiecare din cele 5 elemente ale ansamblului.

Din electrostatică se ştie că orice denivelare sau un vârf de pe o suprafaţă, se încarcă cu sarcini electrice de sens opus suprafeţei pe care se află aşezată piesa respectivă. În cazul nostru, orice denivelare de pe suprafaţa pământului - deal, munte sau ori ce alt ceva- se va încărca pozitiv faţă de pământ, care este polarizat negativ. Deci fiecare scaun de pe Alee va avea o polaritate pozitivă.

Dacă aşezăm două scaune, ca să fie alături unul de altul, vom observa că unul dintre ele va avea o polaritate pozitivă, iar celălat o polaritate negativă, formând în acest fel un dipol. Dar dacă mai aşezăm un scaun lângă celelalte două, toate trei vor avea o polaritate care se va schimba după următorul program:

.        scaunul nr. 1 se va încărca pozitiv timp de 45 secunde, va deveni nul timp de 45 de sec., după care iar se va încărca pozitiv timp de 45 sec., ş.a.m.d.
.        scaunul nr. 2 se va încărca în acelaşi timp cu scaunul nr. 1, dar cu sarcini negative, timp de 45 sec., după care se va încărca pozitiv tot timp de 45 sec., în perioada când scaunul nr. 1 va avea câmpul nul.
.        Scaunul nr. 3 va respecta polaritatea şi ciclul primului scaun.

     Deci, în timp ce scaunele 1 şi 3 au o polaritate pozitivă, timp de 45 sec., scaunul din centru va avea polaritatea negativă, timp de 45 sec., iar când scaunele 1 şi 3 vor avea câmpul nul, scaunul nr. 2 va avea polaritatea pozitivă. Distanţa dintre scaune nu schimbă frecvenţa de oscilaţie, dar mărimea ei este invers proporţională cu distanţa.

Acum, dacă gândim că pe Aleea Scaunelor sunt aşezate, de o parte şi de alta a aleei, câte 5 grupuri de scaune, fiecare grup având 3 scaune, vom avea în final un câmp rotitor central, având sensul de rotaţie trigonometric - sensul spiralei vieţii.  E plictisitor, nu?

Să trecem acum la Poarta Sărutului . Efectuând măsurătorile radiestezice pe centrul porţii am constatat următoarele oscilaţii :
.        timp de 60 sec. va exista o polaritate pozitivă, timp de 60 sec. va exista o oscilaţie circulară, în sens trigonometric, timp de 60 sec. va avea o polaritate negativă şi timp de 60 sec. va exista iar o oscilaţie circulară în sens trigonometric, după care se va repeta ciclul de oscilaţii.
  

Mergând mai departe, ajungem la Biserica de pe Calea Eroilor care, la rândul ei, produce un câmp rotitor, având sensul trigonometric.

  Ultima piesă a ansamblului este Coloana Infinitului care se compune din mai multe trunchiuri de piramidă suprapuse, cap la cap. Două trunchiuri de piramidă, ce au baza mare pusă în comun, dau o polaritate negativă, iar două trunchiuri de piramidă ce au baza mică pusă în comun, dau o polaritate pozitivă.

       În spaţiu, Coloana fiind alcătuită din module de trunchiuri de piramidă, ce formează nişte clepsidre, suprapuse cap la cap, va avea polarităţi alternative de-a lungul ei iar, la capul coloanei, câmpul energetic va fi nul. Să observăm că Coloana este alcătuită dintr-un număr de 17 clepsidre.

  Prin executarea de telemăsurători am constatat că deasupra Coloanei, la distanţa de un modul (1,80 m), apare un cămp rotitor de valoare mică, ca rezultantă a suprapunerii tuturor modulelor.
Integrând Coloana în ansamblu, va apare în vârful Coloanei o oscilaţie circulară în sens trigonometric de elongaţie mare, care porneşte din capul Coloanei, ca un fascicol ce se duce până la distanţe foarte mari, păstrându-şi dimensiunile, asemeni unei raze laser.

După cum am văzut, fiecare piesă luată separat, are o acţiune vibratorie specifică, personală, în spaţiul în care se află. Aceasta este un lucru firesc, dacă ne gândim că fiecare dintre elemente desenează în spaţiu câte un simbol universal, simbol care nu este altceva decât o cheie, prin care se obţine accesul într-o lume tangibilă doar cu simţurile interioare.

Dar ceea ce ni s-a părut tulburător, a fost modul în care Brâncuşi, sculptorul esenţei, a închegat ansamblul, ordonând energiile după o Lege Universală, pe care numai intuiţia i-o putea releva, obţinând efecte care ţin de taină şi miracol. De altfel, când a plecat la Paris, după ce-a terminat Coloana, a spus locuitorilor şi notabilităţilor oraşului că "habar n-aveţi ce vă las eu aici". Şi a avut dreptate.

În epoca în care Brâncuşi a trăit şi şi-a desfăşurat activitatea se ştiau prea puţine lucruri despre televiziune şi microunde, iar despre sculptor nu avem informaţii cum că ar fi avut noţiuni de electronică.
Şi totuşi dacă privim desenul de mai jos vom observa că întregul Complex de la Târgu-Jiu funcţionează ca un emiţător de microunde, în care Masa Tăcerii poate fi comparată cu o sursă de emisie de electroni, Aleea Scaunelor poate fi gândită ca un tun electronic accelerator de particule, Poarta Sărutului ca un modulator, Biserica jucând rolul unui amplificator puternic şi, în fine, Coloana Infinitului ca o antenă cu ghiduri de unde rezonatoare. Să fie o pură intâmplare? Un electronist poate recunoaşte cu uşurinţă toate acestea şi poate confirma această realitate.

Lipsea din acest ansamblu acea piesă pe care electroniştii o numesc reflector şi spre surprinderea noastră am găsit-o. Ea a fost gândită şi realizată de Brâncuşi, dar ea fost aşezată la locul ei, după ce el a plecat din acest plan fizic, de către un locuitor al oraşului, acolo unde aceeaşi intuiţie-călăuză a omului l-a îndemnat şi unde era chiar locul ei firesc să stea, funcţional.

Este vorba de ceea ce noi numim Masa Singuratică şi care se află astăzi în spatele Coloanei, la câteva sute de metri, jucând rolul de reflector.
Întâmplare?. Providenţă?.   De fapt nimic nu este întâmplător.
Oare, Ansamblul de la Tg. Jiu este o sursă puternică de emisie pentru distanţe intergalactice?.  Un receptor de mesaje venite din dimensiunile neştiute ale Universului?. Cum poate fi el activat?. Ce alte simboluri mai reprezintă?.
Invităm fizicienii, extrasenzorialii, specialiştii în radiestezie să verifice şi să răspundă la întrebările de mai sus.
                                                                                    
            Limbajul simbolistic, care este un limbaj universal, reprezintă chintesenţa Înţelepciunii. Plecând de la un simbol este posibil să regăseşti ideile, adevărurile pe care el le reprezintă. Iată de ce, aceia care practică contemplaţia pot, privind un simbol, să se ridice până în planul cauzal, în lumea arhetipurilor şi astfel să aibe acces la o lume întreagă de idei şi imagini care se nasc natural în jurul acelui simbol. Lumea simbolurilor este lumea vieţii şi pentru a descifra taina vieţii trebuie să lucrezi cu simbolurile.

Brâncuşi a fost un iniţiat, cunoştea valoarea de aur pur a simbolurilor şi opera cu ele în lumea noastră fizică. Aşa cum natura reuşeşte să rezume, într-o singură sămânţă, un arbore întreg cu: rădăcină, tulpină, ramuri, frunze, flori, puterea lui de a creşte şi de a rodi mai departe, tot aşa, Brâncuşi a sintetizat în opera sa o întreagă ştiinţă ezoterică, acea ştiinţă divină a Vieţii şi a Universului. Fiecare sculptură a sa este o sămânţă care poate rodi în cel care o priveşte, un arbore magnific - Arborele Vieţii. De altfel, ghidul lui spiritual care îl îndruma din astral a fost Milarepa, după cum singur a afirmat.

Fiecare sculptură a sa este capabilă să te facă să înţelegi "tâlcul adevărat al lucrurilor", cum singur obişnuia să spună, căci fără esenţă nimic nu poate dăinui.
Să analizăm acum, din punct de vedere simbolistic, mai întâi fiecare element al ansamblului, aşa cum am făcut-o radiestezic şi apoi să contemplăm întregul.

Gânditorii tuturor timpurilor au căutat, prin meditaţie, să afle simbolul Universului, ca viziune sintetică, care să permită să fie perceput în unitatea sa. Acest simbol, confirmat de întreaga tradiţie, este cercul cu centrul său. Cercul, este deci simbolul Universului, iar centrul reprezintă Forţa Creatoare, Fiinţa Supremă care îl animă şi îl susţine.

Aşa dar Masa Tăcerii, este simbolul Creatorului şi al Creaţiei Sale, este Simbolul celui care vorbeşte în Tăcere. Cercul, format din cele 12 scaune, reprezintă Sufletul, Creaţia Manifestată care se hrăneşte din punctul Central -masa din piatră-, Spiritul.
Masa Tăcerii te invită la o Cină de Taină, ritual sacru în care fiinţa poate să se nască din nou, în Spirit şi Duh, în limbaj Christic.

Poarta Sărutului este tot simbol al Divinităţii, dar la o altă dimensiune. Aici ne mişcăm într-un nivel vibratoriu mai subtil, al Sferei, un spaţiu a cărei a treia dimensiune este Profunzimea. Este un alt limbaj mărturisind despre acelaşi unic Adevăr. Poarta Sărutului este poarta care duce spre Împărăţie, filtrul iubirii desăvârşite, a Iubirii Călăuză, cea care este Lumina pe Cărare - Aleea Scaunelor.

Ca să poţi face saltul către Spirit ai nevoie de graţie, de Har.
Biserica, cu nava ei sub formă de cruce, nu a fost în mod întâmplător gândită în ansamblu. Ea este cea care coboară Duhul Sfânt, cel care purifică, dar te şi investeşte cu forţa înţelegerii. Ea reprezintă forţa Înţelepciunii Divine, a sacrificiului, dar şi pavăza pe care simbolul crucii ţi-o dă pentru a putea urca treptele care duc către Lumină.

În fine, ultima treaptă - Coloana, zborul, materia sublimată în Spirit.
Coloana fără de sfârşit este de fapt un lingam uriaş, simbol al Spiritului fecundator, acel AXIS MUNDI sau CARDINEX MUNDI, un laser prin lumina căruia poţi cunoaşte gustul Eternităţii şi parfumul Desăvârşirii. Despre el ar fi multe de povestit, dar ne mulţumim doar să amintim de el. Putem constata cu uşurinţă că ansamblul monumental, aşa cum a fost gândit şi realizat de Brâncuşi, conţine două lasere. Un laser orizontal, cu axul format din Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Biserica şi Masa Singuratică - care alcătuieşte laserul inferior şi Coloana Infinitului, care are forma verticală şi formează laserul superior. 

Important este să ştii să treci  dela linia orizontală la cea verticală, de la materie la spirit. Iată transformarea pe care ansamblul, aşa cum l-a conceput Brâncuşi, o operează în structura intimă, subtilă a persoanei care îl parcurge pe jos de la un capăt la celălalt.

Sublimarea grosierului în subtil, a întunericului în lumină, a letargiei în zbor, este darul pe care Brâncuşi l-a lăsat urmaşilor săi. Brâncuşi a fost un Vindecător prin Opera lui.
Puteţi încerca singuri această experienţă parcurgând, acum avizaţi, ansamblul de la Masa Tăcerii către Coloană, ca şi cum aţi face o meditaţie.

Porniţi de la Masa Tăcerii în pas lent, ritmat, observându-vă doar respiraţia. Lăsaţi privirea să mângâie, pe măsură ce înaintaţi, fiecare element al ansamblului. O să sesizaţi că privirea vă este purtată de la un registru la altul, într-un mod firesc, natural:  de la registrul cel mai de jos - Masa şi Aleea Scaunelor, urcă apoi în al doilea registru pe care îl marchează Poarta Sărutului, pentru ca, în final, să ţâşnească pur şi simplu către Înaltul Înaltului, fiind purtată către lumina bolţii fără margini, de către spirala Coloanei.
În timp ce privirea voastră se va înălţa tot mai sus, fantastica energie care somnolează la baza coloanei vertebrale va începe să urce blând, dulce către centrul energetic din creştetul capului.

Brâncuşi, prin tot ceea ce a creeat, dovedeşte că a fost un Învăţător autentic.
El reuşeşte să conducă cu o mână sigură pe cel care parcurge ansamblul, indiferent de nivelul spiritual la care a ajuns, iar procesul trezirii are loc firesc, natural, asemeni înfloririi unui boboc de floare.
Cei care caută să evoluieze pe toate cele trei planuri de existenţă: - fizic, spiritual, divin, cei care caută iubirea, înţelepciunea, adevărul, cei care caută forţa şi fericirea, trebuie să ştie că nu vor putea găsi toate acestea, decât dacă vor merge într-o singură direcţie, de la obscur la lumină, de la jos la înalt, de la tăcere la cântecul sferelor.

Acestea ne învaţă creaţia lui Brâncuşi, aceasta este sămânţa divină pe care mâna sculptorului o sădeşte în inima celor care parcurg acest ansamblu, chiar dacă puţini conştientizează fenomenul. Lucrul se face în taină, profund şi precis.

Brâncuşi ne învaţă să găsim vârful muntelui, să vibrăm la unison cu acest vârf, căci momentul în care vom realiza aceasta, forţele extraordinare, latente, potenţiale care ni s-au dat prin naştere, vor putea face miracole în viaţa noastră.

Brâncuşi este un vindecător spiritual. Simbolurile dăltuite de el, activează în cei care le privesc, planurile profunde, intime, eliberând energiile blocate, ridicând calitatea conştiinţei şi a iubirii necondiţionate. Ca orice vindecător - iniţiat, Brâncuşi a luat în consideraţie aspectele multidimensionale ale omului, urmărind trezirea lui spirituală cu implicaţiile binecuvântate, care decurg de aici: regăsire, armonizare, reîntregire. Sculpturile lui îndumnezeiesc Omul prin bucuria pe care o trezeşte în cel care le priveşte.

 

"Eu vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor", spunea el şi ce altceva poate însemna Bucuria, dacă nu îndumnezeire, adică armonia trăită pe toate planurile?

Dincolo de formă, sculpturile lui Brâncuşi sunt lacrimi de bucurie, pe care acesta le lasă să cadă continuu peste sufletul celui care ştie să vadă. Este omagiul pe care maestrul îl aduce pământului sfânt din lutul căruia, cândva, într-un an solar şi unic, cântecul lui de Om s-a născut.

Sursa articol:

Paul Duta, Ph. D.

Senior Scientific Researcher

Romanian Diplomatic Institute

Bebe Stratulat

Spirit Science - playlist

Ce avem  dreptul sa stim . 

"Vă rugăm să aveți propria experiență în timp ce vizionati filmuletele! Discerne-ti "Adevărul" . Explorăm universul in aceeasi masură ca si voi. Nu vă vom spune ce să credeti sau să ne urmati. Pur și simplu co-existati cu noi, este mult mai usor sa creăm  in acest fel."
- Spiritpatch

MORE PLAUSIBLE POINTS (PLAYLIST) (playlist)

PLAUSIBLE POINTS FOR THE REPTILIAN CASE (OFFICIAL PLAYLIST) (playlist)

THRIVE: What On Earth Will It Take? (Official Movie)