Elitele masoneriei construiesc puternice baze subterane. Motivul? (part 2)

Chiar dacă la o primă vedere par a fi ceva de domeniul SF, tunelurile şi bazele subterane sunt cât se poate de reale pentru cei avizaţi care le-au studiat. Universul subteranelor, al tunelurilor, al bazelor secrete şi al cavernelor este compus din grote, beciuri, misterioase oraşe subpământene şi mai ales din tuneluri şi din gigantice baze militare clandestine a căror funcţionare este învăluită pentru omul de rând într-o aură de mister.
Despre aceste baze militare clandestine, deşi sunt secrete, există unele documente. Aceste baze constituie doar vârful vizibil al aisbergului. Ele reprezintă partea cea mai concretă şi mai palpabilă din această problematică, în timp ce oraşele subterane şi celelalte aspecte par să ţină de domeniul mitului, fiind documentate numai de mărturii care au uneori un aspect fantasmagoric. Vom urmări să discernem între mituri şi realitate, îmbinând intuiţia cu raţiunea, întrucât în cazul martorilor care s-au aventurat în interiorul acestor tărâmuri subterane, experienţele şi relatările lor nu au nimic fictiv. Adesea, realitatea depăşeşte cu mult imaginaţia!

Inginerul constructor Phil Schneider afirmă:

„Există multe zvonuri că pe teritoriul SUA s-ar afla numeroase tuneluri militare secrete. Dacă zvonurile sunt adevărate, atunci aceste tuneluri au fost excavate cu maşini precum cele din imaginile de mai jos (sursă: U. S. Department of Energy).
Majoritatea săpăturilor sunt făcute sub directa supervizare a armatei, toate informaţiile fiind strict secrete. Foşti angajaţi ai acestor complexe au evitat ani de-a rândul să povestească despre aceste construcţii subterane masive, aflate în locaţii cum ar fi: Zona 51 (situată la 90 km de Las Vegas, Nevada), Northrop facility din Antelope Valley, California (se zvoneşte că ar fi 42 de niveluri), precum şi complexul din Lockheed, aproape de Edwards, California. 

«Bugetul negru» înghite în prezent minim 1,25 miliarde de $ pe an. Cel puţin această sumă este folosită pentru aşa-zisele «programe negre», cum ar fi acelea de construire de baze subterane militare. În prezent există 129 de baze militare subterane pe teritoriul SUA. Acestea au fost construite zi şi noapte, fără întrerupere, încă de la începutul anului 1940. Unele au fost construite chiar mai devreme. Aceste baze sunt, practic, nişte oraşe subterane mari, între care circulă trenuri de mare viteză. Ele funcţionează pe principiul levitaţiei magnetice, care dezvoltă viteze de până la 2 Mach. Mai multe cărţi au fost scrise despre această activitate…

În medie, adâncimea unei astfel de baze este de peste 1,6 km, acestea fiind practic adevărate oraşe subterane. Toate ocupă un spaţiu între 4,3 şi 6,8 km³. Utilajele pentru forat sunt cu laser, ele pot face un tunel de peste 11 km într-o singură zi. Am fost implicat în construirea unei anexe la baza subterană militară de la Dulce, care este probabil cea mai adâncă bază. Se extinde subteran pe mai multe niveluri şi are peste 4 km adâncime. Am ajutat la construirea a cel puţin 13 baze militare subterane în SUA.“ 

Dr. Bill Deagle, decembrie 2006, conferinţa de la Granada Forum:

„… ei folosesc maşini de făcut tuneluri încă din anii ’90, care pot fora printr-un teren cu rocă dură, câţiva zeci de km pe zi, care pot sfărâma rocile cu o energie laser mare, al cărei impact pulverizează roca în nanoparticule, astfel încât nu rămâne moloz în urmă. Astfel, se formează un înveliş exterior precum cel vulcanic, iar spaţiul din interior este folosit de trenurile superrapide, care călătoresc cu viteze de până la 2 Mach, între aceste oraşe subterane foarte bine organizate.
Există 132 de baze în SUA, la o medie de 8,6 – 11,6 km³ în volum şi o adâncime de 2,4 – 7,2 km. Acestea sunt construite la depărtare de zonele geotectonice, dar tocmai din cauza lor vor apărea o mulţime de alte zone geotectonice.

De ce se grăbesc ei să facă acest lucru? Pentru că ştiu că va veni o catastrofă. Şi de unde provin toţi aceşti bani? Nu provin de la „Bugetul negru“ propriu. Provin din vânzarea ilegală a drogurilor. În SUA există, în urma unor estimări ale conservatorilor, un sfert de miliard până la o jumătate de miliard de dolari proveniţi din vânzarea de droguri pe teritoriul SUA, bani care merg direct în aceste bugete subterane, din care 90-95% merg către DUMB (Deep Underground Millitary Bases – Baze militare subterane la mare adâncime).“ 

Următoarele pasaje au fost extrase din cartea „Underground Bases and Tunnels“ de Richard Sauder, Ph. D.: 

„Utilajul pentru forări la adâncime, numit Nuclear Subterrene, a fost proiectat la Los Alamos National Laboratory, din New Mexico. Un număr de brevete şi câteva documente tehnice federale au fost depuse pe aceasta temă de către oamenii de ştiinţă la Los Alamos, dar apoi toate acestea au dispărut fără urmă. Acest utilaj bazat pe energie nucleară înaintează topind solul şi roca din calea lui, vitrificând solul şi lăsând în urmă un tunel solid, neted, ca de sticlă.

Căldura este furnizată de un reactor nuclear compact, care recirculă un fluid, format din litiu lichid, de la miezul reactorului până la suprafaţa de contact, unde acesta topeşte roca. În procesul de topire a rocii, litiul îşi pierde o parte din căldură. Apoi, acesta este trimis înapoi, de-a lungul exteriorului maşinii, pentru a ajuta la răcirea rocii vitrificate, în timp ce maşina înaintează. Litiul răcit este introdus înapoi în reactor şi ciclul se repetă. În acest mod, Nuclear Subterrene pătrunde prin rocă, la o temperatură de 2.000 grade Fahrenheit (1.100 Celsius), croindu-şi drum în adâncime.

Primul brevet pentru utilaje de tip Nuclear Subterrenes a fost patentat de către Comisia pentru Energie Atomică din SUA în 1972. Ulterior, în mod foarte semnificativ, Comisia pentru Energie Atomică din SUA şi Administraţa pentru Cercetarea şi Dezvoltarea Energetică din Statele Unite au interzis aceste brevete.  

Nuclear Subterrene are un avantaj considerabil faţă de TMS-urile mecanice, deoarece ele nu lasă în urmă niciun fel de moloz, care ar fi trebuit eliminat cu cărucioare, trenuri, camioane etc. Acest lucru simplifică foarte mult construcţia de tuneluri. Dacă există Nuclear Subterrene acum, atunci prezenţa lor, cât şi tunelurile pe care le fac, ar fi foarte greu de observat, din simplul motiv că nu ar exista urme sau resturi, aşa cum se petrece cu dispozitivele convenţionale pentru construcţia de tuneluri.

În 1972, brevetul dispozitivului afirma limpede acest lucru. Rezumatul explicativ consemna:
«… resturile pot fi eliminate sub formă de rocă topită, atât pentru consolidarea tunelului, cât şi prin împrăştiere în fisurile apărute în rocile din jur. Burghiul de topire al rocilor are o formă care, datorită presiunii de propulsie suficient de mari, poate să producă crăpături în rocile situate radial faţă de burghiu, datorită presiunii hidrostatice ce se formează în rocile topite înaintea burghiului. Toată topitura nefolosită la consolidarea tunelului este forţată să pătrundă în crăpături, unde aceasta rămâne cristalizată.»
«…O astfel de consolidare (vitroasă) elimină, în majoritatea cazurilor, costisitoarea şi dificila problemă a eliminării resturilor şi, în acelaşi timp, are avantajul producerii unei carcase protectoare pentru tunel.» (U. S. Patent No. 3.693.731 din data de 26 septembrie, 1972) 

Astfel, avem o maşină de realizat tuneluri care nu lasă resturi şi produce o căptuşeală protectoare vitroasă care îmbracă tunelul în urma sa.
Trei ani mai târziu a fost depus un alt brevet, pentru o maşină de săpat tuneluri mari în rocă moale sau umedă, argiloasă sau în sol cu bolovani, care separă simultan miezul tunelului de topitura termică, formând o căptuşeală de sprijin prin separarea materiei topite de pereţii escavaţi şi detaşând materia din faţa tunelului cu ajutorul unui mecanism în care căldura necesară topirii şi materialele pentru căptuşeală sunt prelucrate de un reactor nuclear compact. Practic, după solidificare apare un zid vitros care  căptuşeşte în mod uniform tunelul.

Acest brevet din 1975 specifică în continuare că echipamentul este destinat escavării de tuneluri de 12 metri în diametru sau chiar mai mult. Resturile din săpătură, pe care utilajul de escavare le preia în timp ce înaintează, ajung să formeze partea interioară a peretelui tunelului. Deci, într-un limbaj mai simplu, acest echipament va croi un tunel având o suprafaţă perfect cilindrică. Din resturile topite de rocă şi sol, utilajul de escavat tuneluri va realiza o căptuşeală solidă, vitroasă. În acelaşi timp, acest echipament de făcut tuneluri va măcina o parte din roca şi solul desprinse din scobitura topită şi o va transporta în partea din spate a utilajului, pentru eliminare cu ajutorul cărucioarelor, amestecătoarelor de moloz etc.

Un al treilea brevet a fost trimis către Administraţia pentru Cercetarea şi Dezvoltarea Energetică din Statele Unite (United States Energy Research and Development Administration) cu doar 21 de zile după cel precedent, în 27 mai 1975, pentru un utilaj asemănător cu cel patentat la 6 mai 1975. Poate că unii dintre cititori au auzit acelaşi zvon pe care l-am auzit şi eu, care circulă ca un vârtej în literatura OZN şi în cea neoficială: poveşti despre tuneluri secrete sau tuneluri vitroase escavate cu ajutorul unor utilaje cu laser. Nu ştiu dacă aceste lucruri sunt adevărate. Dacă sunt, atunci poate că acele tuneluri vitroase sunt făcute de către acele Nuclear Subterrene, descrise în aceste brevete. Un cititor atent va observa că toate aceste brevete au fost obţinute de către agenţii ale guvernului SUA. În plus, toţi, mai puţin unul dintre inventatori sunt din Los Alamos, New Mexico. Desigur, însuşi Laboratorul Los Alamos este subiectul unor zvonuri despre existenţa încăperilor şi a tunelurilor subterane, despre micii cenuşii şi multe alte fenomene sub acoperire ce se desfăşoară acolo.“
 

Sursa: http://www.info.po9t.com/

   Baze subterane clandestine şi o mulţime de răpiri extraterestre

Lumea bazelor subterane secrete (a căror existenţă nu este recunoscută de guvern, aşa cum a fost cazul, până nu de mult, cu Zona 51 – Area 51) ţine de domeniul militar, la care accesul este strict reglementat şi despre care nu avem decât informaţii fragmentare. Secretul militar şi teroarea prin care aceste secrete sunt menţinute fac ca sursele să fie de cele mai multe ori anonime şi din această cauză datele care ajung la public par a fi mai degrabă poveşti decât mărturii reale, iar conţinutul relatărilor este adesea neobişnuit. 

Cercetători serioşi, precum Richard Sauder, au urmărit cu un anumit succes să scoată în evidenţă unele date concrete, care nu pot fi trecute cu vederea, ca, de exemplu, listele cu anumite baze militare secrete, istoricul tehnologiilor folosite pentru construirea bazelor sau raţiunile oficiale care i-au determinat pe capii militari să lanseze asemenea programe aparent utopice. Atunci când căutăm să aflăm ceea ce se petrece cu adevărat în interiorul bazelor, discursul pasionaţilor de această temă are însă, aproape întotdeauna, conotaţii fantastice, trimiţând în mod direct la ufologie şi la răpirile extraterestre.

Medicul Helmut Lammer, autor al unor cercetări în domeniul foarte specific al răpirilor realizate de militari în colaborare cu aşa-zişi extratereştri, subliniază în mod clar în cartea sa „Milabs: Controlul militar asupra minţii şi răpirile extraterestre“ legătura dintre aceste două subiecte:„este foarte interesant de constatat că aproape toate persoanele care au fost victime ale răpirilor „Milabs“ (răpiri înscenate realizate de militari în colaborare cu aşa-zişi extratereştri) relatează că au fost transportate înăuntrul unor baze subterane secrete. Cercetările făcute de dr. Richard Sauder au arătat că aproape fiecare agenţie federală şi fiecare instituţie militară din Statele Unite are propriile sale baze subterane în toate ţările. Unele dintre acestea sunt într-atât de secrete, încât nu se află de existenţa lor decât prin zvonuri. Alte ţări au construit în timpul războiului rece complexe subterane enorme. 

O vilă de la ţară din Essex, în Anglia, servea drept bază militară pentru guvernul britanic şi pentru comandamentul militar în cazul unui atac nuclear. Iar în spatele faţadei blindate anti-explozie care proteja vila se găsea intrarea într-un imens şi neobişnuit labirint format din diverse amplasamente care fuseseră săpate foarte adânc sub versantul unei coline, protejat de ziduri de beton groase de treizeci de picioare. Complexul fusese construit în cel mai mare secret de către contractanţi care nu aveau nici cea mai vagă idee despre ceea ce construiau sau despre scopul în care avea să fie folosită baza. Mai mult de 600 de persoane-cheie, inclusiv primul ministru, aveau dreptul de a locui acolo [...]. Trecând în revistă studiul realizat de dr. Thomas Bullard privind aşa-zisele răpiri extraterestre, am descoperit că relatările aparent suprarealiste ale unor sejururi în astfel de stranii complexe subterane reprezintă un element recurent în respectivele evenimente.“ 

 Dr. Bullard a stabilit un scenariu foarte specific şi care este aproape identic în cazul tuturor mărturiilor, ceea ce este semnificativ şi poate indica, din păcate, şi înscenarea răpirilor sau fabricarea într-un scop subversiv a acestora:

– faza pregătitoare: entităţile extraterestre plasează persoana răpită într-un mediu protejat, în vederea realizării călătoriei;
– călătoria: se efectuează un tranzit cât se poate de concret către „lumea de dincolo“;
– subteranele: victima răpirii este dusă în subteran;
– peisaj: victima răpirii vede lumea extraterestră din afară;
– muzeu: victima răpirii efectuează un fel de excursie în aceste universuri, excursie care include „vizitarea“ unui fel de muzeu sau de grădină zoologică. 

Pentru a ne face o idee mai clară despre lumea descrisă de aceste victime, iată relatarea făcută de victima unei aşa-zise răpiri, relatare scoasă în evidenţă în cadrul cercetărilor realizate de dr. Lammer. Este vorba despre răpirea lui Evelyn, o femeie de naţionalitate americană: „Îmi amintesc că am fost răpită şi dusă pe un splendid vas auriu care a fost amplasat în interiorul versantului unui munte, într-o enormă cavernă subterană. Spre marea mea surprindere, în acea sală imensă, erau reunite fiinţe umane în uniformă militară, fiecare purtând pe spate o mitralieră. Apoi am mers în şir indian, împreună cu alte persoane, către un fel de «uşă energetică», de care am trecut şi care mi s-a părut că ne-a afectat compoziţia atomică. Mi-am spus în minte: «iată că militarii dispun de o tehnologie extraterestră».“  

 Lammer şi-a continuat studiul, remarcând un alt fapt care i s-a părut cam ciudat: „este important de remarcat că anumite persoane care au trecut prin experienţa răpirii au ulterior flash-back-uri conştiente în care văd extratereştri şi personal militar uman laolaltă. În schimb, în cursul regresiilor hipnotice, nu îşi mai amintesc decât de personalul militar“.  Tocmai pentru că tematica bazelor subterane este un fel de leit-motiv într-o bună parte din relatări, conţinutul descrierilor trebuie considerat cu o mare atenţie. În cea mai mare parte a cazurilor, în conformitate chiar cu mărturiile specialiştilor în „răpiri extraterestre“, dar şi cu cele ale victimelor, acestea din urmă afirmă că au fost supuse injectării cu droguri sau că au fost victimele unor tehnologii capabile să modifice percepţia şi emoţiile. 

După mărturia lui Steven M. Greer, aceste cazuri sunt înscenări foarte bine puse la punct de către echipe speciale din serviciile de securitate subordonate grupării malefice a aşa-zişilor Iluminaţi, care urmăresc crearea unui curent de opinie negativ faţă de civilizaţiile extraterestre benefice care urmăresc să ajute umanitatea.

Mărturia lui Milton William Cooper 

Răposatul Milton William Cooper, fost ofiţer de informaţii, este unul dintre primii martori militari care au făcut publică existenţa unui program de subjugare a umanităţii în cadrul unui complot orchestrat la nivel înalt.

Chiar dacă scrierile sale au stârnit râsul (naiv sau răuvoitor) a numeroşi jurnalişti, nu este mai puţin adevărat faptul că unele documente şi descrierea pe care o face modului de funcţionare a anumitor instituţii şi grupuri militare clandestine sunt cât se poate de detaliate şi de pertinente. Toate documentele strânse de Cooper pot fi consultate în cartea sa testament, „Behold a Pale Horse“. În ceea ce priveşte bazele subterane, Cooper afirmă că a avut posibilitatea de a consulta anumite documente referitoare la baza de la Dulce, documente care i-au fost puse la dispoziţie de un agent CIA care lucra acolo: „dosarul cuprinde 25 de fotografii alb-negru, un film fără text şi o serie de documente privind datele tehnice relative la bazele care sunt în proprietatea guvernului american. Această bază este în continuare operaţională.

 Se crede că mai există încă patru astfel de baze în SUA, iar una dintre acestea este la câţiva kilometri spre sud-est de Groom Lake, în Nevada… Anumite documente pretind să dezvăluie obiectivele extratereştrilor şi felul în care folosesc animalele sau oamenii pe care îi răpesc.“ Cooper susţinea existenţa unei multitudini de baze şi de reţele de coridoare subterane deja existente, la care se adaugă multe altele, a căror construire progresează cu fiecare zi. 

 Scrieri precum „Călătorie spre centrul Pământului“ şi legende precum cele ale kobolzilor, păzitori ai metalelor preţioase, oricât de fictive ar putea să pară, nu sunt totuşi complet lipsite de un sâmbure de adevăr, căci este cât se poate de adevărat că oraşe întregi au fost construite sub pământ acum foarte mult timp. Cooper susţine aici teza conform căreia umanitatea a fost creată, în diverse scopuri, de către rase extraterestre aflate uneori în conflict unele cu altele şi care îşi continuă cercetările şi astăzi. El mai spune că unele dintre aceste rase ar trăi în continuare în oraşe şi în baze care sunt uneori interconectate cu bazele militare umane. 

 Bazele subterane ultrasecrete despre care a făcut unele dezvăluiri Branton

Un ultim exemplu de autor care a scris în detaliu despre bazele subterane şi despre tematica complotului extraterestru este Branton, alias Bruce Alan Walton, care se prezintă ca fiind o victimă a răpirilor şi a manipulărilor realizate de un grup militar clandestin şi de către extratereştri. El a scris numeroase lucrări şi o întreagă literatură virtuală (Dosarele Branton, Documentele de la Dulce etc.), precum „Cartea despre Dulce“ („The Dulce Book“) care nu se referă decât la baza subterană din New Mexico (http//www.title14.com/ufo/dulce/).

Explicaţiile date de el sunt foarte detaliate, conforme cu relatările altor martori, însă, încă o dată, niciun document concret nu este adus în sprijinul acestor afirmaţii. Pentru ca cititorul să îşi poată face o idee mai clară despre informaţiile culese de Branton, iată câteva extrase dintr-unul din interviurile pe care le-a dat: „Am auzit că s-a început construirea bazei de la Dulce între 1937 şi 1938. De-a lungul anilor, baza a fost extinsă de către corpul de ingineri de geniu al armatei terestre, ultimele lucrări fiind realizate între 1965 şi 1966, cu scopul de a se realiza legătura între bază şi un sit subteran mai vechi, situat la Page, în Arizona (la mai multe sute de kilometri distanţă). 

Cele patru colţuri ale bazei se numesc PERICA. Marea majoritate a triburilor indiene care trăiesc în zonă ştiu de existenţa acestei baze, putând chiar să descrie în detaliu formele de viaţă străină provenind din subteran şi care locuiesc în regiune. Referirile cu privire la Dulce privesc în special nivelurile superioare ale bazei şi nu pe cele inferioare, care sunt mult mai numeroase şi care sunt compuse din grote de mari dimensiuni şi din caverne naturale, dar şi dintr-un vechi sistem de tuneluri. Acest sistem este luminat cu pentoxid de fosfor, o substanţă pe care micii cenuşii o evită şi a cărei origine nu este cunoscută. De fapt, anumite surse ne-au informat că unele dintre părţile instalaţiilor care compun NORAD (sistemul de apărare al Americii de Nord), din Colorado, au fost construite pe amplasamentele sistemului de caverne preexistent, ceea ce confirmă faptul că Ray Palmer şi Richard Shaver aveau dreptate când afirmau că, începând de la mijlocul anilor ’40, guvernul a făcut cercetări pentru a găsi vechile reţele de tuneluri, cu scopul de a le transforma şi folosi în scopurile sale. 

După anumiţi muncitori pensionaţi care au participat la aceste lucrări, în anii ’60, pentru săpăturile realizate în anumite părţi ale sistemului s-a folosit explozibil nuclear. Există şi secţiuni compuse din tuneluri speciale pentru circulaţia navetelor şi pentru sistemul de transport. Aceste secţiuni au fost realizate de către specialişti dispunând de o tehnologie extrem de avansată cu ajutorul căreia se pot construi tuneluri ale căror pereţi sunt foarte netezi. Aceşti pereţi seamănă cu sticla fumurie sau sunt de culoare neagră… Odată cu planurile de la Rand Corporation, aceste tuneluri au fost continuu extinse. Grotele şi cavernele de la Dulce rivalizează cu cele de la Carlsbad, care sunt celebre prin aceea că sunt considerate de către specialiştii speologi a fi printre cele mai mari din lume…

Conform anumitor surse, se pare că baza de la Dulce este înconjurată din toate părţile de baze extraterestre. Se pare că Mount Archuleta, care aparent este nucleul central al întregului sistem subteran, nu este de fapt decât o secţiune din complexul care, după unii autori, este de talia Manhattan-ului! Una dintre sursele mele mi-a spus că există spaţii subterane care se află la mai multe sute de picioare sub oraşul Dulce şi care fac parte din primul etaj al complexului!… În ciuda nivelului ridicat de securizare şi de acreditare pe care îl atinsese în cadrul acestor proiecte secrete, Thomas Castello, una dintre surse, nu cunoştea decât o parte din mega-complexul care se situează sub această zonă. 

Oricare ar fi activităţile din această zonă, se pare că Dulce se află într-o zonă de intersecţie de importanţă majoră, în care totodată se desfăşoară activităţi însemnate ale extratereştrilor. Această zonă se întinde până la baza de la Los Alamos.  Unii spun că această regiune cuprinsă între Dulce şi zona muntoasă de la Los Alamos şi Santa Fe National Forest pare să fie un adevărat cuib al forţelor reptiliene şi al micilor cenuşii în America de Nord, cu toate că mai există numeroase alte baze de-a lungul reţelei de subterane care se întinde pe distanţa dintre Dulce şi Zona 51 din Nevada… 

În ceea ce priveşte reţeaua subterană de tuneluri pentru navete, aceasta funcţionează peste tot în lume ca o reţea imensă de autostrăzi subterane. Aceste autostrăzi subterane dispun de electricitate şi de motoare electrice pentru transport, care este realizat cu ajutorul unui fel de camioane şi de navete electrice. Dar mai există şi un alt fel de transport, mai rapid, pentru aprovizionare şi pentru pasageri. Această reţea mondială se numeşte «Sub-Global System».  Există zone de control la intrarea în fiecare stat. Această reţea este compusă din tuneluri prin care circulă navete care pot atinge viteze incredibile şi care folosesc un sistem de propulsie bazat pe levitaţie magnetică (mag-lev).  În Statele Unite, fiecare stat în parte are propria sa intrare în acest sistem. Există, de asemenea, şi sisteme de acces mai complexe pentru intrarea în bazele militare. În cea mai mare parte, intrările în acest sistem sunt camuflate prin activităţile industriei miniere şi ale carierelor. 

La Wyoming, de exemplu, aproape de Brooks Lake, există un drum care duce direct la un sistem subteran. Acest drum nu mai este funcţional, dar poate fi oricând repus în folosinţă prin mobilizarea unui buget minim.“ În restul acestei expuneri destul de lungi, Branton descrie şi alte instalaţii subterane din SUA şi din lume, cu un lux impresionant de amănunte, care îl lasă pe cititor într-o stare de perplexitate şi de uimire. Pentru cei care doresc să afle mai multe, discuţia în limba engleză poate fi descărcată de la site-ul: http//www.crowdedskies.com/dulce_papers4.htm

 

Material preluat din broşura 'Cel de-al treilea secret de la Fatima dezvăluit'.

 

Nikola Tesla - flying saucers

Cateva fragmente din acest videoclip interesant de 14 minute:

"Ei nu zboara conventional. Ei leviteaza si se teleporteaza. Ei se misca prin acest lucru numit timp si spatiu”.

"Aceasta tehnologie, trebuie sa fim suficient de avansati spiritual pentru a fi capabili sa o folosim"

"Creierul are o capacitate limitata, nu poate sa creada dincolo de competenta sa"

Elitele masoneriei construiesc puternice baze subterane. Motivul? (part 1)

O scrisoare senzaţională ce a fost difuzată de un binecunoscut politician norvegian

Materialele pe care le prezentăm sunt preluate de pe site-ul www.projectcamelot.org, site dedicat dezvăluirilor despre planurile malefice ale aşa-zişilor Iluminaţi şi conspiraţiile mondialiste… Acest site a fost creat cu intenţia declarată de a pune la dispoziţia acelora care au curajul să spună adevărul mijloacele multimedia şi spaţiul necesar pentru a face publice anumite informaţii-cheie pentru viitorul umanităţii, ascunse cu îndârjire de oamenii Noii Ordini Mondiale.

„La scurt timp după ce am publicat un articol conţinând un ultim omagiu adus celei care a fost Benazir Bhutto (fost prim-ministru al Pakistanului, ucisă în decembrie 2007 în cadrul unui atentat sinucigaş cu bombă – n.r.), am primit mesajul care urmează. Deşi nu putem garanta adevărul celor afirmate în acest mesaj, considerăm că nu îl putem trece sub tăcere.         
     
Persoana care ne-a trimis acest mesaj ne-a comunicat numele ei real şi, pentru a-şi proba identitatea, ne-a trimis fotografii în care ea apare alături de diferite personalităţi politice, printre care prim-ministrul Norvegiei şi Benazir Bhutto. Deşi nu le putem publica, garantăm că aceste fotografii sunt autentice şi ele ne-au convins de adevărata identitate a autorului mesajului. Dacă mesajul pe care corespondentul nostru ni l-a trimis este adevărat, el este de o importanţă majoră pentru întreaga umanitate. Îl reproducem în continuare:

«Sunt un politician norvegian. Aş dori să comunic tuturor celor care au urechi de auzit că urmează o perioadă dificilă pentru omenire, începând cu anul 2008 şi până în anul 2012. Din cauza cataclismelor despre care în anumite cercuri se ştie că urmează să se petreacă în această perioadă, în Norvegia s-au construit şi încă se mai construiesc, la ordinul guvernului, numeroase baze subterane şi buncăre. Când sunt întrebaţi de ce se construiesc toate aceste adăposturi subterane, reprezentanţii guvernului răspund că ele sunt destinate protecţiei populaţiei din Norvegia. Am întrebat când vor fi terminate aceste construcţii şi mi s-a răspuns că ele vor fi finalizate înainte de 2011.
Din datele pe care le am la dispoziţie, pot afirma că în multe alte ţări, printre care şi Israelul, Suedia şi Elveţia au fost realizate adăposturi similare.

Ca o dovadă în sprijinul afirmaţiilor pe care le fac, vă trimit unele fotografii în care eu apar alături de diferiţi politicieni cunoscuţi, miniştri şi prim-miniştri din diferite ţări. Îi cunosc personal pe toţi aceştia şi ştiu că şi ei, la rândul lor, cunosc lucrurile pe care eu vi le dezvălui aici, doar  că ei nu vor să le facă publice sub pretextul de a nu produce panică în rândul populaţiei [în realitate, pentru a nu îşi periclita privilegiile, n.tr.].

Pentru a se proteja de cataclismele prezise pentru perioada următoare (de exemplu, apropierea de Pământ a „Planetei X“, planeta Nibiru), membrii guvernului norvegian au început, cu ajutor din partea SUA şi EU, să depoziteze mari rezerve de hrană şi seminţe la Svabald şi în zona arctică de nord, precum şi în alte locaţii din întreaga ţară. Planul politicienilor este să îi salveze de aceste cataclisme doar pe membrii aşa-zisei elite din care fac parte, alături de cei consideraţi utili pentru a realiza o viitoare reconstrucţie după aceste cataclisme: medici, oameni de ştiinţă etc.

În ceea ce mă priveşte, ştiu că voi fi trimis, înainte de anul 2012, în zona Mosjoen, unde avem o bază subterană militară de mari dimensiuni. Această bază este împărţită în sectoare de diferite culori, roşu, albastru şi verde, organizate deja de armata norvegiană. Taberele unde vom fi cazaţi au fost construite cu mult timp în urmă. Oamenii care vor fi lăsaţi la suprafaţă vor muri cu siguranţă în cataclismele respective; ei vor fi lăsaţi să moară şi nu vor primi niciun fel de ajutor. Conform planurilor „elitei“, două milioane de norvegieni vor fi salvaţi, iar ceilalţi vor muri. Aceasta înseamnă că 2.600.000 de oameni vor fi lăsaţi pur şi simplu să moară neajutoraţi în întuneric, neştiind ce să facă şi încotro să  se ducă.  În adăposturile subterane, toate sectoarele şi buncărele sunt conectate prin tuneluri; trenuri rapide fac legătura între diferitele adăposturi. Ele sunt izolate de nişte porţi gigantice, pentru a nu fi compromise diferitele zone în cazul în care survin eventuale accidente catastrofale. 

Sunt foarte revoltat. Sunt mulţi alţi politicieni care îmi împărtăşesc opinia, pentru că noi ştim cu toţii că atât de mulţi oameni vor afla despre pericolele care îi pândesc numai atunci când va fi prea târziu şi nu vor mai putea face nimic. Guvernul a minţit populaţia încă din 1983 şi continuă să o facă şi acum. Toţi politicienii importanţi din Norvegia au aflat despre aceste lucruri, dar extrem de puţini ar recunoaşte aceasta public dacă ar fi întrebaţi, deoarece le este teamă că în cazul în care o fac, vor pierde trenul NOAH 12 [cu trimitere la biblicul Noe şi la al doisprezecelea ceas, n.tr.] care îi va duce către adăposturile unde vor fi în siguranţă.

Cei care vor face dezvăluiri despre aceste lucruri cu siguranţă vor avea probleme – fie vor fi asasinaţi, fie nu vor mai fi incluşi în aceste planuri de salvare. Dar mie nu îmi mai pasă de mine însumi. Omenirea trebuie să supravieţuiască, alături de celelalte specii care trăiesc pe Pământ. Oamenii trebuie să fie avertizaţi despre aceste lucruri.

Cei care se află la putere în toate statele de pe planetă au aceste informaţii despre cataclismele care urmează să se petreacă; nu există niciun dubiu în această direcţie. Pe toţi cei care intuiesc că pericolul este real şi doresc să se salveze, îi sfătuiesc să caute locuri mai înalte în care să se refugieze, în special peşteri situate la mare altitudine, unde au la dispoziţie suficient spaţiu pentru a depozita o mare cantitate de hrană, conserve şi apă de băut, pentru cel puţin cinci ani. Dacă aveţi posibilităţi financiare, vă sugerez să vă procuraţi pastile contra radiaţiilor şi costume protectoare antiradiaţii.

Pentru ultima dată mă rog: „DUMNEZEU să ne ajute pe toţi“…, dar DUMNEZEU nu ne va ajuta dacă noi înşine nu facem nimic. Numai dacă acţionăm, fiecare dintre noi, putem să ne transformăm destinul. Treziţi-vă, vă rog!
Aş fi putut să vă scriu sub alt nume, dar nu îmi mai este frică de nimic. Când cunoşti anumite lucruri, devii netemător; niciun rău nu te mai poate atinge, când ştii că sfârşitul este atât de aproape.
Vă asigur că aceste lucruri se vor petrece 100%. Mai avem la dispoziţie doar patru ani pentru a ne pregăti pentru „sfârşitul lumii“. Organizaţi-vă în grupuri de supravieţuire,  găsiţi un loc în care să vă puteţi depozita hrana şi unde puteţi fi în siguranţă pentru o vreme.
 
Dacă aveţi întrebări, vă rog să mi le adresaţi; voi urmări să vă spun tot ceea ce ştiu despre implicarea Norvegiei în aceste planuri. Şi vă sugerez să priviţi cu atenţie în jur: veţi observa cu siguranţă că se construiesc baze subterane şi buncăre peste tot. Deschideţi ochii, treziţi-vă! Dacă veţi pune întrebări despre aceste adăposturi subterane, răspunsul oficial va fi probabil: „Este doar un depozit pentru hrană“ sau ceva similar. Acestea sunt, însă, nişte minciuni cu care politicienii vor să vă orbească.

Pentru mine este, de asemenea, evident că există numeroase semne ale prezenţei extratereştrilor. Observ, destul de des, că unii politicieni importanţi din Norvegia nu sunt ceea ce spun ei că ar fi. E ca şi cum aceştia ar fi controlaţi mental la nivelul fiecărui gând, şi tot ceea ce spun este de fapt ceea ce li s-a spus să zică. Pentru mine este limpede ce sunt şi ce nu sunt aceştia. Iar aceasta se poate vedea în ochii lor şi în modul în care le funcţionează mintea.
Ţineţi minte că aceia care se vor găsi în oraşele mari sau în apropierea acestora în 2012 vor fi primii afectaţi şi vor muri primii. După aceea, armata va face curăţenie printre supravieţuitori, având ordin să îi împuşte pe toţi aceia care opun rezistenţă şi refuză să fie închişi în lagăre, în care planul este ca fiecare să fie marcat cu un număr şi etichetat.

De asemenea, am observat că aţi scris pe site-ul dumneavoastră despre Benazir Bhutto. Moartea ei a fost una tragică. Am cunoscut-o pe Benazir, după cum vă puteţi convinge singuri privind imaginile pe care vi le-am trimis. Din fotografii veţi observa că m-am întâlnit cu mulţi politicieni notabili şi lideri mondiali.
Publicul nu va fi informat deloc despre aceste cataclisme viitoare, deoarece guvernul nu doreşte, chipurile, să creeze panică în rândul populaţiei. În ultimul moment, totul se va petrece în tăcere deplină: guvernul va dispărea pur şi simplu. De aceea, vă spun: nu aşteptaţi acest final sumbru. Luaţi măsuri pentru a fi în siguranţă împreună cu familiile voastre. Uniţi-vă forţele cu alţii. Faceţi eforturi împreună pentru a rezolva numeroasele probleme cu care vă veţi confrunta.
Cu tot respectul…»                                        
                                                                           
[Echipa Project Camelot: vom respecta anonimatul autorului, dar precizăm că el ne-a spus numele său real şi ne-a oferit suficiente dovezi în acest sens]
 
Pentru a clarifica diferite aspecte de interes ridicate de această scrisoare, i-am adresat nişte întrebări suplimentare autorului ei. Redăm în continuare răspunsurile acestuia, aşa cum ne-au parvenit. Am omis doar unele detalii concrete pentru a proteja identitatea autorului.

«Am vizitat mai multe baze subterane. Ne-am deplasat în subteran cu trenuri speciale. Eu am fost împreună cu un grup restrâns; doar anumite persoane, un număr foarte redus, au fost selectate pentru a le vizita. Cu siguranţă, cei din «elită» cunosc aceste lucruri. Eu deţin dovezi în sprijinul afirmaţiilor pe care le fac. Am încredere 100% în sursele mele, dar lor le este frică să spună ceea ce ştiu. Oamenii se tem pentru viaţa lor. Eu am considerat că este necesar să spun publicului ce se petrece. Nu îmi este frică de moarte sau de lucruri de genul acesta.

Toţi politicienii din Norvegia care fac parte din aşa-zisa «elită» cunosc existenţa adăposturilor subterane şi planurile de a salva numai o parte din populaţia Norvegiei, lăsându-i pe ceilalţi oameni să moară. Dar ei ştiu, de asemenea, că dacă vor spune ceva despre aceasta vor fi eliberaţi din funcţie şi li se va refuza accesul la diferitele baze subterane, atunci când va sosi momentul.
Mijloacele de transport folosite în subteran sunt trenurile NOAH 12. Ele fac legătura între diferitele baze subterane, existând o întreagă reţea de tuneluri speciale pentru aceste trenuri. În prezent, ele sunt în principal utilizate de armată, care deţine în totalitate controlul asupra lor. La punctele de verificare de la intrarea în fiecare bază se folosesc un fel de câmpuri specifice de energie prin care fiecare vizitator trebuie să treacă; de asemenea, există o serie de simboluri, de exemplu, triunghiuri portocalii.

În acest moment nu mă gândesc decât la viitorul copiilor mei şi la viitorul tuturor celorlalţi copii care vor creşte în această «nouă lume» care se prefigurează. Trebuie să facem ceva, trebuie ca ei să crească ştiind că părinţii lor au făcut ceva pentru ei – aşa cum fac eu acum, oferindu-vă aceste informaţii.
Ca argument suplimentar, pot să vă spun de pe acum [aşa cum rezultă de mai sus, această scrisoare a fost scrisă şi trimisă de politicianul norvegian celor de la Project Camelot în 2008, după publicarea de către aceştia a unui articol despre asasinarea lui Benazir Bhutto] că, în Norvegia, la alegerile din 2009, guvernul FRP va prelua puterea şi Siv Jensen va fi ales Prim-ministru. Acest lucru este deja cunoscut – este important să înţelegeţi acest lucru. Alegerile sunt toate trucate şi aceleaşi persoane din elita puterii sunt alese de fiecare dată, doar că pe rând. Analizaţi istoria politică recentă a Norvegiei şi veţi vedea că mereu aceiaşi politicieni au condus ţara.

Vă rog să faceţi publice aceste informaţii pe internet. Atunci când va veni momentul, poate că oamenii vor supravieţui datorită informaţiilor pe care le-au aflat de pe diferite site-uri de pe internet. Vă rog să înţelegeţi că eu nu câştig nimic dacă vă spun toate aceste lucruri. Probabil nu voi avea decât probleme datorită acestor postări. Nu vreau să induc în eroare pe nimeni. Fac aceasta doar ca să dau în vileag ceea ce se petrece în ţara mea şi poate că unii oameni vor reuşi să supravieţuiască vremurilor care vor urma.
Cu tot respectul…»

[După postarea de mai sus, am pus şi mai multe întrebări sursei noastre, care a răspuns cu informaţiile interesante care urmează. Aceste informaţii au fost editate de noi. Paragrafele marcate cu asterisc (*) constituie informaţii suplimentare, primite ulterior, după ce am pus o serie de întrebări suplimentare pentru a clarifica unele detalii.]

«Am lucrat în armată, în serviciul … [pentru protecţia identităţii autorului, nu vom preciza departamentul în care a lucrat]. La un moment dat, am primit ordin să mutăm ceva dintr-o bază în alta. Ni s-a spus: „NU PUNEŢI ÎNTREBĂRI DE NICIUN FEL. DOAR FACEŢI-VĂ TREABA.“ Mai târziu, când am aterizat lângă baza respectivă, am fost îmbarcaţi în camioane în faţa unor uşi imense, păzite de personal militar. Cel puţin aşa părea, că erau militari, dar nu aveau uniformele cunoscute de noi, ci costume portocalii sau negre, cele portocalii având un triunghi auriu, iar cele negre un triunghi verde.

* Din câte îmi amintesc, triunghiurile erau poziţionate cu vârful în jos, ca un fel de piramidă răsturnată, şi aveau un simbol ciudat în interiorul lor. Mie mi s-a părut a fi asemănător cu litera „E“, dar liniile orizontale nu erau legate de cea verticală ca la „E“. Avea forma unui „E“, iar liniuţa din mijloc era de fapt o săgeată orientată înspre interior… acest simbol nu este o literă în nicio limbă pe care o cunosc şi în niciun caz în norvegiană.

* Semnele nu erau, din câte îmi aduc aminte, poziţionate în dreptul umărului, deoarece le-am văzut clar… ele erau în partea stângă a uniformei negre, puţin deasupra pieptului şi pe şepcile pe care le purtau. Însemnele nu erau foarte mari, aveau dimensiuni obişnuite, dar erau suficient de clare pentru a le vedea.
Am trecut de acele uşi imense. Mă întrebam: „ce mai e şi asta?“ şi am fost cam speriat la început. Era ca într-un film ştiinţifico-fantastic. Mă aflam pentru prima dată într-o astfel de bază.
Apoi am traversat un tunel lung de 500 m, acolo fiind mult mai mulţi militari înarmaţi, pentru a ne păzi şi a ne însoţi. Am fost împărţiţi în grupuri. Eu şi grupul meu am fost duşi de cei îmbrăcaţi în uniforme negre într-o altă locaţie, ceilalţi colegi ai noştri s-au deplasat în altă parte. Când am ajuns la capătul tunelului, am fost rugaţi să ne punem nişte măşti pentru „protecţia noastră“.

Mă gândeam… „pentru propria noastră protecţie“… Nu suntem, oare, deja protejaţi, fiind în interiorul unui asemenea subteran uriaş şi fiind păziţi de atâtea gărzi înarmate?
Apoi am fost invitaţi să urcăm într-un tren. O să urmăresc să vă spun tot ce ştiu despre aceste trenuri. Funcţionează prin intermediul unor cristale albastre cu energie, cred, sau cel puţin aşa părea. Apoi am urcat şi l-am întrebat pe unul dintre gardieni: „Ce este acesta?“ El a răspuns: „Nu trebuie să ştiţi acest lucru, domnule.“

* În partea din faţă erau scaunele operatorilor, era un gemuleţ chiar în spatele lor şi, chiar înainte de a porni se puteau observa acele cristale mari, de culoare albastru-violet, care iradiau o lumină de aceeaşi culoare, dar care nu te orbea şi chiar era plăcut să o priveşti. Nu am văzut nicăieri astfel de cristale care emit energie luminoasă, de aceea m-am gândit că ele trebuie să fie sursa de putere folosită pentru alimentarea trenului.
* Mai târziu, am văzut că în bază erau oameni care lucrau la acele cristale albastre. Acestea erau mai mari decât cele pe care le-am văzut în „tren“ – aveau aproximativ un metru în lungime şi erau aliniate unul după celălalt. Erau străbătute de lumină. Erau de o culoare albastru-violet, iar când trecea lumina prin ele deveneau mult mai albastre şi erau mult mai intens colorate – oamenii purtau măşti albe cu ochelari de protecţie şi se îndepărtau de lângă cristale când erau străbătute de lumină. Ne-am apropiat la aproximativ 20 m de ele, dar ni s-a spus să ne îndepărtăm de zona respectivă.

* De asemenea, cred că acele câmpuri de energie prin care am trecut înainte de a intra în bază, în zona de verificare, erau generate de acest fel de cristale, deoarece era acelaşi gen de lumină – sau aşa mi s-a părut mie. Dacă îmi amintesc mai multe detalii, o să vi le transmit.

* Transportul se făcea printr-un gen de tunel aspirator, iar trenurile mergeau aşa de repede, încât vedeam doar o lumină trecând pe lângă noi. Cred că ele funcţionează pe principiul vidului sau al levitaţiei magnetice, neexistând frecare, ceea ce permite atingerea unor viteze foarte mari.

* Trenurile erau asemănătoare, pe dinăuntru, vagoanelor de metrou. Tunelul era însă ceva mai larg decât acela de la metrou. Trenul era lung de aproximativ 12 m în lungime, avea o formă ascuţită în faţă şi în spate, avea scaune pentru 10 persoane şi cabina operatorului. Trenurile se puteau conduce în ambele sensuri, fără a fi necesară întoarcerea lor. Am fost legaţi cu centuri de siguranţă pe parcursul călătoriei şi a fost destul de bine… dar viteza a fost prea mare şi mi s-a făcut rău după aceea.

* Exista şi un spaţiu pentru marfă, dar nu foarte mare. Erau o mulţime de astfel de trenuri, aşa cum părea, şi circulau cu o viteză atât de mare, încât nu vedeam decât o străfulgerare luminoasă. Nu puteam să văd celelalte trenuri, deoarece totul se mişcă aşa de repede încât uiţi să priveşti în jur; mai degrabă te concentrezi asupra propriului stomac când te afli în interiorul unui astfel de tren.

Mai târziu, după ce am intrat în politică, am aflat şi alte detalii despre ce se afla în restul bazei şi care era destinaţia ei, ceea ce v-am povestit deja. Din prima călătorie, cea mai puternică impresie a fost legată de aceste trenuri: ele se mişcă foarte repede, nu am văzut niciodată nimic asemănător. Atunci când am ajuns în staţie, ne era rău şi mie şi celorlalţi colegi ai mei. Unul dintre gardieni a spus că aşa se petrece cu toţi prima dată.
Când am ajuns afară, ni s-au dat ochelari de protecţie şi ni s-a cerut să trecem prin sistemul de verificare. Apoi totul a devenit foarte ciudat.Acolo erau gardieni înarmaţi peste tot… vă amintiţi că v-am povestit despre acel câmp de energie prin care trebuie să treci. Mă gândeam că nu aveam ce căuta acolo şi eram puţin speriat.

Apoi am trecut prin acel câmp de energie şi am ajuns într-o altă cameră. Am observat un ecran pe un perete, pe care scria HUMAN – NOT HUMAN – PURE – NOT PURE. [Fiinţe umane – Fiinţe non-umane – Pur – Impur]
După ce am văzut aceasta, m-am gândit: Există şi „alţii“ în afară de oameni??

* La punctul de control unde era acel câmp energetic prin care trebuia să treci se afla acel ecran despre care am menţionat înainte. Pe ecran scria ceva într-o limbă ciudată. Nu am înţeles ce scria. Nu mai văzusem aşa ceva înainte. Dedesubt mai era scris ceva, cu litere ciudate, ca acel «E» despre care v-am povestit – dar singurul lucru pe care am putut să-l citesc a fost HUMAN – NOT HUMAN – PURE – NOT PURE. [Observaţia celor de la Project Camelot: aşteptăm clarificări asupra acestui lucru]
Gardienii ne-au oprit şi ne-au spus să ne schimbăm hainele în altă cameră şi apoi să mergem cu ei. După ce am făcut ce ni s-a cerut, gardienii ne-au spus că vom merge mai departe, în jos. Din nou, m-am întrebat: cât de mare este acest loc? Tocmai am parcurs kilometri întregi de-a lungul unui sistem feroviar… şi încă mai este?
Apoi am fost duşi la un sistem de lifturi, cu scaune, care urmau să ne ducă jos… sau, cel puţin, aşa am crezut iniţial. Dar am mers pe orizontală aproximativ 3 minute. Deoarece îmi lăsasem toate lucrurile la punctul de control, nu mai aveam ceasul cu mine şi de aceea pot doar aproxima timpul petrecut acolo.

* În lift, îmi amintesc că am văzut un alt simbol – o „literă“ care semăna cu simbolul folosit uzual pentru căştile audio, dar orientat altfel, cu vârful în jos.
Tot ceea ce pot să vă spun este că, atunci când misiunea noastră s-a încheiat, mă gândeam că lumea nu este ceea ce pare a fi şi că multe lucruri sunt ascunse publicului. Acest lucru mă revoltă şi deopotrivă mă sperie.
Mai târziu, când am intrat în politică, am început să cercetez mai în detaliu, deoarece aveam nevoie de mai multe răspunsuri. Am aflat că aceste baze sunt „arcele“ de salvare ale guvernului, care vor fi folosite de cei din elită, din armată şi de o parte privilegiată din populaţie, pentru a supravieţui în interiorul lor în cazul unor cataclisme.
Va exista o ameninţare din exterior, ceva se va petrece în anul 2012 şi pentru ca oamenii din elită să supravieţuiască, se vor folosi aceste adăposturi.

Ştiu că există 18 baze în Norvegia. Nu pot să apreciez ce se va petrece exact şi care vor fi pericolele, deoarece nu sunt om de ştiinţă. Dar ceea ce ştiu precis este că, înainte de 2012, membrii „elitei“ mondiale se vor retrage în acele baze pe care le-au construit de-a lungul ultimilor 40-50 de ani.

 Din tot ce am aflat până acum, cred că acest cataclism este legat de „Planeta X“ (planeta Nibiru). Guvernul cunoaşte acest lucru şi îl ţine secret faţă de public. Oamenii de ştiinţă au urmărit evoluţia acestei planete misterioase de multă vreme, iar recent au fost transmise primele avertismente de pericol din partea SUA.

Dacă această planetă misterioasă cunoscută sub numele de „Planeta X“ sau Nibiru se apropie prea mult de planeta noastră, vor exista o mulţime de probleme pe suprafaţa Pământului. Aceasta este tot ceea ce ştiu. De aceea membrii „elitei“ se vor refugia în subteran. Am fost anunţaţi că va trebui să plecăm înainte de 2012 şi că există ceva în spaţiu care va provoca distrugeri masive. Dacă se va petrece un astfel de eveniment, s-au asigurat că pot rămâne timp de cinci ani sau chiar mai mult în subteran, suficient până când condiţiile vor reveni la normal la suprafaţa planetei. Atunci când vor şti că la suprafaţă nu mai este niciun pericol, vor începe să reconstruiască.
 
* Nu ştiu dacă există vreo ameninţare din cauza Soarelui. Nu sunt atâta de familiarizat cu partea ştiinţifică a lucrurilor. Eu doar vă spun ce am văzut, nimic mai mult.
Să ştiţi că am spus deja prea multe lucruri, dar măcar oamenii sunt acum avertizaţi în legătură cu acestea…
Nu doresc să provoc panică. Vreau doar să spun publicului ceea ce se va petrece şi am făcut tot ce am putut în ceea ce mă priveşte.
Sunt o mulţime de lucruri în această lume care sunt ascunse oamenilor de rând. Pot să vă mai spun doar atât: fiţi pregătiţi şi aveţi încredere în voi înşivă şi în DUMNEZEU. NU este de niciun ajutor să ai încredere în Guvern. Aveţi încredere doar în voi înşivă şi în DUMNEZEU.
Cu tot respectul…
[Nume furnizat]»

[Comentariul echipei de la Project Camelot:]

Nu există date ştiinţifice «exacte» în avertizarea pe care o face sursa noastră. Informaţiile nu explică exact cum sau de ce «Planeta X» reprezintă o astfel de ameninţare (deşi am putea să intuim). De asemenea, nu există nicio informaţie specifică referitoare la necesitatea de a merge în subteran. Sursa noastră spune doar ceea ce ştie şi nimic mai mult. Este plauzibil, fiind politician, ca mesajul său să se concentreze mai degrabă pe probleme sociopolitice decât pe cele ştiinţifice.

Pentru mai multe informaţii despre «Planeta X» şi ceea ce s-ar putea produce, vă rugăm să vizitaţi site-ul lui Andy Lloyd (http://www.darkstar1.co.uk/) sau site-ul lui Marshall Masters (http://yowusa.com/). Ni s-a spus de către Henry Deacon (şi acest lucru a fost raportat la scară largă şi de către alţii) că Telescopul de la Polul Sud (http://yowusa.com/planetx/2006/planetx-2006-04a/1.shtml), a fost construit pentru a urmări ceea ce Henry numeşte „al doilea Soare“. Recomandăm cititorilor să facă propriile cercetări. În perioada care va urma până în 2012 şi după aceea vor ieşi la suprafaţă multe opinii diferite, prevestiri şi dezvăluiri din interior.

 Echipa de la Project Camelot munceşte din greu la un documentar care va prezenta posibilele scenarii pentru viitorul umanităţii, atât cele pozitive, cât şi cele negative. Deşi în acest documentar nu se menţionează, noi sperăm sincer ca prin rugăciunile şi intenţiile noastre benefice să ajutăm la stoparea evenimentelor catastrofale care se preconizează că vor avea loc. Suntem cu toţii co-creatorii lumii în care trăim, în fiecare moment. Vă îndemnăm pe fiecare dintre voi să participaţi în mod conştient la co-crearea unui viitor pozitiv pentru umanitate şi să colaboraţi cu noi pentru trezirea celor adormiţi şi pentru aducerea la lumină a adevărului, cu orice preţ.
 
[Documentul original poate fi citit la: http://www.projectcamelot.org/norway.html. Sursa:http://info.po9t.com/content/o-scrisoare-de-la-un-politician-norvegian. La adresa:http://projectcamelot.org/leo_zagami_cellphone_short.mp3 puteţi audia o înregistrare audio cu Leo Zagami, care confirmă că a avut o conversaţie recentă cu politicianul norvegian (în martie 2008). Despre Leo Zagami (fost francmason de grad 33 în cadrul lojei Propaganda Due, care a făcut dezvăluiri şocante despre capii „Iluminaţilor“ italieni) puteţi citi la:http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5050]

De când am postat scrisoarea primită de la un politician norvegian referitoare la bazele subterane şi la faptul că «elita» din acea ţară se pregăteşte pentru un viitor cataclism planetar, cutia noastră de corespondenţă s-a umplut cu mesaje din întreaga lume. Am fost incapabili să răspundem la toate, dar am citit cu atenţie tot ceea ce am primit. După o săptămână de linişte, ne-am auzit cu sursa noastră acum câteva zile. El este bine, dar doreşte să rămână discret, din motive lesne de înţeles. Ne-a invitat să-i trimitem orice corespondenţă relevantă primită de noi de la alţii şi vom face aceasta prin selecţie. Ne-a promis, de asemenea, că va desena simbolurile extratereştrilor pe care le-a văzut şi ni le va trimite prin fax. 

Pe toţi cei care au pus întrebări de bun-simţ despre autenticitatea lui (a politicianului norvegian) îi anunţăm că am făcut tot ceea ce am putut pentru a-i verifica identitatea şi autenticitatea şi suntem siguri că el este exact cine spune că este. Am luat legătura cu mulţi prieteni şi corespondenţi din Norvegia şi Suedia. Unii dintre ei ne-au oferit câteva detalii interesante. Pentru mulţi dintre ei aceste informaţii nu erau noi, ci doar le confirmau informaţiile pe care le aveau din alte surse. Am primit confirmări precise de la doi oameni de ştiinţă şi un fost colaborator al serviciilor secrete, că aceste facilităţi există şi că atât Suedia, cât şi Elveţia au baze subterane pentru a proteja întreaga populaţie, dacă se va considera necesar. Unii chiar au cerut să îi punem în legătură cu politicianul care a scris acel articol.

 Unul dintre corespondenţi a confirmat o mare parte dintre aceste detalii. Mesajul său este foarte important şi am hotărât să-l publicăm în continuare, în totalitate (omiţând doar informaţiile personale, pentru a-l proteja de autorităţi). Familia sa deţine informaţii asupra facilităţilor pe care sursa noastră (politicianul norvegian) le-a raportat.

Iată în continuare mesajul corespondentului nostru:

«Stimată echipă Project Camelot,
Tocmai am citit articolul dumneavoastră despre politicianul norvegian şi informaţiile pe care vi le-a comunicat în scrisoarea lui către voi, cu privire la bazele subterane, evenimentele din preajma anului 2012 etc. Trebuie să recunosc că am găsit aceste informaţii destul de fascinante. Cunosc deja amănuntele despre depozitul de la Svalbard, care atunci când au fost făcut publice, m-au făcut să mă gândesc că trebuie să existe un motiv special pentru aceasta, ceva ce ei ştiu că se va petrece curând. Şi eu sunt, de asemenea, norvegian, provin dintr-o familie de militari şi ştiu de la mama mea, care a lucrat mult timp în armată şi în alte instituţii guvernamentale, despre aceste baze subterane. Cunosc locaţia unei astfel de baze, pe care am văzut-o personal. Este într-un munte mare, în oraşul unde m-am născut şi am locuit înainte de a pleca din Norvegia, cu câţiva ani în urmă. Locul se numeşte Baneheia. 

Mama a refuzat să-mi spună orice detaliu despre aceasta, cu excepţia faptului că este creată pentru o situaţie de urgenţă. Doar anumite persoane vor fi primite, cum ar fi ea şi diferite personaje din armată precum şi alte persoane importante, politicieni, oameni de ştiinţă şi alţi civili pe care aceştia îi consideră importanţi.
Mama a fost şi la altă bază, în zona numită Evje, iar această bază subterană este foarte mare, a spus ea, mult mai mare decât cea de la Baneheia. Mi-a mai spus că ştie de existenţa unei baze şi în zona Stavanger.
Mi-a dat, de asemenea, şi o fotografie cu o bază aflată în Sorreisa şi mi-a spus că aceasta este o altă bază subterană, dar nu este sigură de dimensiunea ei. Am ataşat poza aici. În această foto se vede partea de la suprafaţă a bazei, iar sferele sunt probabil nişte radare puternice, care monitorizează o zonă imensă. 
 
Ea mi-a spus şi alte lucruri interesante, cum ar fi că marile corporaţii ale lumii din domeniul electronicii sunt, toate, conduse în realitate de o mână de oameni, dar aceştia creează diferite mărci, nume şi ambalaje ale aceloraşi produse care sunt deţinute de către cei din „elita“ societăţii noastre, care conduc aceste corporaţii în totalitate.
În ceea ce priveşte baza de la Baneheia, mama mi-a spus că restului familiei noastre NU i se va permite să intre acolo, în caz de urgenţă. A mai spus că nu poate să-mi spună mai multe despre ceea ce se află în interior sau cum arată aceasta, fiindcă a jurat în faţa oficialităţilor să nu spună mai mult, şi ea este o femeie care se ţine de cuvânt. 

Cu o altă ocazie am reuşit să port o discuţie scurtă cu un alt angajat din armată, care a fost şi el acolo. Acesta mi-a dat ceva mai multe detalii. El mi-a spus că baza este uriaşă şi că are multe camere, cu diferite destinaţii, dar nu i-a fost permis să intre în acele camere, fiind condus într-o cameră specială unde a lucrat cu computere conectate la sistemele militare. Dar el a spus că, din câte a văzut, acea locaţie ar putea să găzduiască câteva mii de oameni şi că era extrem de mare şi echipată cu tehnologie de vârf. De asemenea, s-a aflat că din şapte oameni care au lucrat împreună la unele proiecte în această locaţie, patru au murit de cancer. Această informaţie a fost publicată în Fedrelandsvennen, un ziar norvegian din oraşul Kristiansand, în 2001. Din păcate, acest articol nu mai este disponibil pe internet.

Unul dintre prietenii mei, care a lucrat pentru NSA (Inspectoratul norvegian pentru controlul şi supervizarea transportului feroviar) mai mulţi ani, mi-a furnizat, de asemenea, informaţii uluitoare referitoare la bazele subterane şi la alte activităţi ale guvernelor.El mi-a confirmat faptul că există o mulţime de baze subterane şi că în unele dintre acestea au loc tot felul de experimente şi cercetări ciudate legate de: călătorii în timp, călătorii în alte dimensiuni, tehnologie extraterestră etc. şi că el însuşi a participat la procesul de re-creare a unei nave spaţiale pentru care s-a folosit simularea pe calculator şi mi-a arătat scheme complexe (generate pe calculator) precum şi ilustraţii cu această navă.

El mi-a spus că oamenii «elitei» sunt în contact permanent cu planeta Marte şi că dispun chiar de anumite porţi stelare (stargates) de acces la planeta Marte prin care pot călători până acolo în câteva secunde, în loc să folosească nave spaţiale. El a susţinut că se lucrează la «terra-formarea» lui Marte, aceasta însemnând a face posibilă viaţa pe Marte pentru oameni. În acest moment, Marte este o planetă mai mult sau mai puţin moartă la suprafaţă, deşi pare să existe ceva viaţă în subteran. Prietenul meu a dispărut subit şi în ultimii ani nu am mai putut să iau legătura cu el. Pot să menţionez totuşi că el a fost adoptat de mic şi, conform propriilor sale relatări, a fost crescut şi pregătit ca să lucreze pentru guvern încă de la o vârstă fragedă, din cauza inteligenţei sale şi a altor «abilităţi» pe care le avea. El era într-adevăr un individ extrem de inteligent, personal pot spune chiar genial, şi lucra la materiale matematice şi ştiinţifice extrem de complexe, pe care mi le-a arătat şi despre care am discutat în mai multe ocazii. În primul rând am să vă prezint nişte hărţi şi fotografii ale zonei în care se află această bază subterană despre care am menţionat anterior (de la Baneheia). 

În fotografia alaturata apare zona Gimlemoen care a aparţinut armatei, accesul persoanelor neautorizate fiind interzis în acea perioadă. Am fost acolo de mai multe ori, când mama încă lucra pentru ei. Recent au închis în mod oficial toate operaţiunile militare în zona Gimlemoen şi au transformat-o în campus universitar.

Cu toate acestea, unele dintre vechile buncăre şi sisteme subterane au rămas în continuare acolo. Personal am vizitat câteva dintre acestea, care erau amplasate la o adâncime foarte mare. La un moment dat, am ajuns într-o cameră mare, cu o uşă imensă de fier, care avea pe ea o roată metalică şi mai multe încuietori. Nu am putut să deschid această uşă şi nici nu ştiu ce se afla în spatele ei. Structura dreptunghiulară încadrată de cerc este intrarea care duce în munte. Structura albă din dreapta reprezintă alte clădiri care probabil deservesc baza, deoarece au o mulţime de antene şi alte dispozitive ciudate pe acoperiş. După cum vedeţi, este un munte uriaş, cu lacuri deasupra, astfel încât adâncimea la care se află baza în interiorul muntelui poate fi doar speculată. De asemenea, observaţi că munţii Gimlemoen şi Baneheia sunt foarte apropiaţi, fiind despărţiţi doar de apa râului. Dacă există vreo conexiune între bazele din Gimlemoen şi Baneheia, pe sub râu, nu am nicio idee, dar, aşa cum am menţionat mai sus, am găsit un buncăr care merge mult în subteran, ducând la acea cameră cu uşa metalică uriaşă imposibil de deschis. 

Aceasta a fost în Gimlemoen, iar în cameră se afla apă de jumătate de metru. Am descoperit ceva care seamănă cu nişte găuri de ventilare, în mijlocul pădurii, în partea superioară a acestui munte, care bănuiesc că asigură pătrunderea aerului în bază. Aerisirile sunt plasate în zone inaccesibile şi departe de orice drum.  Am observat de mai multe ori personal militar înarmat în faţa intrării bazei menţionate. Aceasta este un lucru ciudat, deoarece Norvegia nu este o ţară în care poliţiştii sau militarii să aibă arme asupra lor. De fapt, nu au voie să poarte arme, cu excepţia cazurilor de forţă majoră. Este de fapt singura dată când am văzut armata purtând arme în public în timpul cât am trăit în Norvegia. Lucrurile ar trebui să fie destul de sigure aici, vreau să spun că Norvegia nu este ca Irakul şi nu are nevoie de astfel de baze subterane şi de control militar, în afară de cazul în care guvernanţii ştiu cu siguranţă că ceva cataclismic urmează să se petreacă, iar noi ceilalţi nu ştim nimic.»“

Sursa: http//info.po9t.com/content/baze-subterane-norvegia-actualizare. Articolul original poate fi citit la: http://www.projectcamelot.org/norway_update.html.

Material preluat din broşura 'Cel de-al treilea secret de la Fatima dezvăluit'.
 

 

David Wilcock: Drumul catre Inaltare (RO)

Interviul celor de la Project Camelot cu David Wilcock face parte din redirecţionarea forţelor lor spre viitorul planetei noastre în anii care ne conduc . David ne spune despre călătoria sa spirituală, cum a ajuns a se împăca cu ideea că el este foarte probabil reincarnarea lui Edgar Cayce, despre întâlnirile lui cu membri ai comunităţii Black Ops şi Illuminati, despre propria lui interpretare a "Legii lui Unu" şi a "materialui Ra", cât şi investigaţiile lui ştiinţifice în profunzime.

Site-ul lui David Wilcock: http://divinecosmos.com

Sursa: http://projectcamelotportal.com

Pământul Se Trezeşte: Profeţíi 2012-2030 (Sal Rachele)

„Deşi, în cele din urmă, nici un eveniment exterior nu poate şi nu va determina rezultatul înălţării voastre, portalurile din 2012, 2017 şi 2030 vor avea un impact pozitiv enorm asupra evoluţiei voastre. Aţi putea spune, cu riscul de a deveni excesiv de simplişti, că 2012 se va referi la un salt psihologic fundamental al conştiinţei, 2017 se va referi mai curând la un salt la nivel celular, iar 20

30 va accentua saltul sociologic. Toate aceste evenimente declanşatoare sau catalitice vor propulsa înainte procesul de înălţare, cu mare viteză.”

„Cele mai mari fluctuaţii în intensitatea câmpului EM al Pământului vor avea loc nu numai în perioada deschiderii portalurilor din 2012, 2017 şi 2030, ci pe parcursul perioadei dintre 2015 şi 2035, datorită influenţei câmpului EM al soarelui. Radiaţia emanată din quasarii aflaţi în apropierea centrului galaxiei –pe 21 decembrie 2012–, precum şi din proximitatea altor corpuri cereşti ce au câmpuri EM semnificative –în 2017 şi 2030–, vor contribui foarte mult la instabilitatea câmpului EM al Pământului, care este declanşată de Saltul Galactic. Aşa cum am afirmat mai sus, Saltul Galactic ce are loc între 1950 şi 2100 va avea cea mai mare contribuţie în ceea ce priveşte instabilitatea câmpului EM al soarelui.”

Graficul este extras din cartea „Pământul se trezește: Profeții 2012-2030” (de Sal Rachele și ghizii săi spirituali, Fondatorii)

UNGRIP / Scăpat din gheare (RO)

"Libertatea, deci, înseamna suveranitatea individuala si nici un om nu poate cunoaste libertatea, pâna când fiecarui individ nu i se recunoate dreptul de a fi unicul suveran legitim asupra propriei persoane, asupra timpului si proprietatii sale, fiecare om traind si actionând pe propria sa raspundere."

Josiah Warren 

(1798–1874)

Paradise or Oblivion / Paradis sau Uitare

Un documentar , creat de Proiectul Venus. Acest documentar scoate la iveala simptomele negative cauzate de sistemul nostru actual.Aceasta prezentare video pledeaza pentru un nou sistem socio-economic, care este actualizat pâna în prezent la nivelul de cunostiinte pe care le detinem,  oferind munca de o viata a inginerului social, futurist, inventator Jacque Fresco, pe care el il numeste o economie bazat?? pe resurse.
Paradis sau Uitare, prin Proiectul Venus, introduce privitorul într-un sistem de valori mult mai adecvat, care ar fi necesar  pentru a permite omenirii sa se dezvolte armonios. Aceasta alternativa depaseste nevoia unui mediu monetar bazat pe control si orientat spre deficit in care ne aflam în prezent.

Sal Rachele despre anul 2012 (subtitrat în limba română)

O prezentare argumentată științific a schimbărilor ce au loc pe Pământ și în sistemul nostru solar în anul 2012, precum și în perioada de vârf a Saltului Galactic (2015-2035).